vineri, 23 septembrie 2016

Răbdarea este fiica nădejdii în Dumnezeu și nădejdea iluminează răbdarea. Emisiunea “Convorbiri duhovnicești″ – Răbdarea, cale a mântuirii.


- Rabdarea nu este o virtute nelimitata. Ea este o virtute care ne este data noua ca unealta istorica in devenirea noastra spre Dumnezeu.
- Rabdarea se va transforama in sfintenie.

- Rabdarea de care vorbim e fundamentata pe Persoana si lucrarea lui Hristos. Daca acest nivel este atacat, rabdarea nu mai are nici un sens. Devine un pacat, o pasivitate neingaduita.

 -Rabdarea se asociaza cu credinta, nadejdea, dragostea, smerenia, blandetea si curajul.

- Rabdarea o inmultim lucrand cu ea.

- Sunt momente cand samavolnicia trebuie rasturnata, pentru ca samavolnicia se bazeaza si incurajeaza o falsa rabdare in om, nu o rabdare luminata care duce spre Dumnezeu, ci o rabdare care e intunecata, o rabdare de sclav, si in obtinerea de scopuri cat se poate de pamantesti.

- Toate calitatile ingeresti pe care le-a avut diavolul la inceput, inclusiv rabdarea s-au intors pe dos, in momentul caderii lui. Si el o are, dar o are sub forma asociata cu mandria si cu raul si cu dorinta de a varsa sange nevinovat.

- O alta granita a rabdarii este granita pacatului. Nu trebuie sa tolerezi sub nici o forma lucrurile pe care Dumnezeu nu le accepta! 

miercuri, 21 septembrie 2016

Comisia Mixtă Internațională de dialog teologic între Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică se reunește între 15-22 septembrie la Chieti, Italia. Mitropolitul Hilarion de Volokolamsk a înmânat Papei Francisc o părticică din moaștele Sfântului Serafim de Sarov. "Uniaţismul rămne o plagă sângeroasă pe corpul creştinismului mondial"


Basilica: Cea de-a XIV-a întrunire plenară a Comisiei Mixte Internaționale de dialog teologic între Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-catolică


În perioada 15-22 septembrie are loc la Chieti, Italia, întâlnirea Comisiei Mixte Internaționale de dialog teologic între Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-catolică. Delegația Bisericii Ortodoxe Române este constituită din Înaltpreasfinţitul Părinte Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale și Meridionale, și de Pr. Conf. Univ. Patriciu Vlaicu.

Cu excepția Bisericii Ortodoxe Bulgare, toate celelalte Biserici autocefale sunt reprezentate. La această etapă a dialogului este continuată analizarea raportului dintre sinodalitate și primat în Biserica primului mileniu, informează pr. Patriciu Vlaicu.

În cadrul sesiunii de deschidere cei doi copreședinți au subliniat că misiunea comisiei de dialog este și de a exprima disponibilitatea pentru mărturisirea valorilor comune, într-o lume din ce în ce mai îndepărtată de fundamentele vieții creștine.

marți, 20 septembrie 2016

Pentru prima dată icoana în fața căreia Sfântul Siluan Athonitul se ruga în timp ce i s-a arătat Hristos părăsește Muntele Athos și însoțește moaștele sfântului, fiind aduse credincioșilor la închinare


Pentru prima dată, icoana făcătoare de minuni legată de apariția lui Hristos Sfântului Siluan Athonitul părăsește Muntele Athos și însoțește moaștele sfântului în Belarus și Rusia.

Icoana în cauză este cea în fața căreia Sfântul Siluan se ruga în timp ce i s-a arătat  Hristos. În toți anii care au urmat, până în prezent, icoana nu a părăsit niciodată Muntele Athos, și a rămas în iconostasul Paraclisului Sf. Ilie Tesviteanul, ce face parte din complexul morii Mănăstirii Sfântul Pantelimon din Athos.

Venirea acestei icoane cu moaștele sfântului, este legată de împlinirea unui mileniu de prezență rusească în Muntele Athos.


sâmbătă, 17 septembrie 2016

Starețul Mănăstirii Bistrița, Părintele Luca: "icoana este dogma transpusă cu ajutorul culorilor"


# Pictorul celebru este cel care este teolog, și dacă este teolog, știe să se roage și așa reușește să transpună dogma cu ajutorul culorilor simbolice. Când cunoaște viața sfântului pe care l-a pictat și s-a rugat prin el lui Dumnezeu să-i dea putere să-l picteze, el nici măcar nu îndrăznește să-și pună numele pe dosul icoanei.

# Icoana este spațiul transfigurat în care se reflectă eternitatea.

# Omul, ca să se roage corect, mai întâi trebuie să aibă o gândire corectă. Să renunțe la gândirea lui și să se unească cu gândirea și voința lui Dumnezeu.

# Maica Domnului a făcut asceză în Sfânta Sfintelor și suișuri înalte a pus în inima ei și așa a putut să coboare pe Dumnezeu ca pe o scară prin ea. Ea este scara. Ea era adevărata Sfântă a Sfintelor, împlinirea Sfintei Sfintelor vechi-testamentare.

# Biserica nu se conduce după minuni. Biserica îndumnezeiește pe om fără minuni.

vineri, 16 septembrie 2016

O minunată rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, vindecătorul de boli trupeşti şi sufleteşti


Rugăciunea Preasfinţitului Eremei (Schimnicul) către Sfântul Mare Mucenic Pantelimon (vindecătorul de boli)

O, Mare Mucenice şi Tămăduitorule Pantelimon! Roagă-te lui Dumnezeu pentru noi şi nu lăsa să rămână în noi bolile trupeşti şi sufleteşti de care suferim. Vindecă bolile pricinuite de patimile şi păcatele noastre. Bolnavi suntem noi de lene, de slăbiciune trupească şi sufletească – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem noi de dorinţe şi împătimire de lucrurile trecătoare pământeşti – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem, o Sfinte Pantelimon ... Bolnavi suntem noi de uitare pentru lucrarea mântuirii, pentru păcatele, neputinţele şi pentru datoriile noastre – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem noi de ţinerea în mintea noastră a răului, de mânie, de ură, de tulburare – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. O, Tămăduitorule a Sfântului Athos şi a întregii lumi! Bolnavi suntem noi de invidie, mândrie, îngâmfare, preamărire, de rând cu nemernicia şi netrebnicia noastră – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem noi de multele şi feluritele căderi în poftele trupului: în desfrânare, în mâncarea cea fără de saţ, în nereţinere, în desfătare – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem noi de prea mult somn, de prea multă vorbire, de vorbire deşartă şi de cea săvârşită cu judecată – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
O, Sfinte Pantelimon! Ne dor ochi noştri de privirile păcătoase ...
Ne dor urechile noastre de auzul cuvintelor deşarte, a cuvintelor rele, defăimătoare.
Ne dor mâinile noastre neîntinse spre săvârşirea rugăciunii şi spre fapta cea de milostenie – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
Ne dor picioarele noastre nepornite grabnic spre Biserica Domnului, dar care uşor se îndreaptă spre căi rătăcite şi spre locuinţele acestei lumi – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
Dar cel mai mult ne dor limba şi buzele noastre de rostirea cuvintelor zadarnice, deșarte, urâte, de nerostirea cuvintelor de rugăciune, de laudă sau de rostirea acestora cu nepăsare, cu neluare aminte şi fără de pricepere – tămăduieşte-ne, o, Milostive!
Tot trupul nostru este bolnav: Bolnavă este mintea noastră şi lipsită de înţelegere, înţelepciune şi de cugetare. Bolnavă este voinţa noastră, care se întoarce de la lucrurile sfinte şi se îndreaptă spre lucruri păcătoase, dăunătoare nouă şi neplăcute lui Dumnezeu. Bolnavă este închipuirea noastră, care nu doreşte şi nu este în măsură să conştientizeze atât moartea şi suferinţa veşnică a păcătoşilor, cât şi Fericirile Împărăţiei Cereşti, mânia Domnului, patimile lui Hristos pe cruce, răstignirea Lui. O, Sfinte Pantelimon, tămăduieşte-ne. Ne doare totul în noi. În neputinţă este sufletul nostru cu toate puterile şi priceperile lui. În neputinţă este trupul nostru cu toate mădularele lui.
Tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon, Tămăduitorul cel fără de arginţi, Doctorul cel mult iubitor şi sluga Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Nu ne lăsa pe noi în urgia bolilor şi neputinţelor, ci tămădiueşte-ne cu puterea Harului tău şi vom lăuda Preasfânta Treime: pre Tatăl, pre Fiul şi pre Sfântul Duh, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu care te trimite spre slujire bolnavilor şi vom mulţumi harului tău purtător de vindecări în veci. Amin.

joi, 15 septembrie 2016

O poezie fără de început și fără de sfârșit




Dumnezeu este fără de început și fără de sfârșit.
Cuvântul lui Dumnezeu este Însuși Dumnezeu și
Poezia Duhului Sfânt este Însuși Duhul Sfânt Care grăiește.
Cuvântul lui Dumnezeu și Poezia Duhului Sfânt Sunt veșnice,
fără de-nceput și fără de sfârșit.

marți, 13 septembrie 2016

Câteva observații importante asupra semnăturilor ierarhilor care au participat la Sinodul din Creta


Documentul "Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine" NU a fost semnat în toate cele 4 variantele ale limbilor oficiale (greacă, engleză, franceză și rusă) de către 25 de ierarhi din cei 162 prezenți (2 din Patriarhia Alexandriei, 17 din Patriarhia Serbiei, 4 din Biserica Ciprului și 2 din Biserica Greciei). Dintre aceștia, după cum se vede, o mare parte sunt din Patriarhia Serbiei: 17 din 24 de ierarhi (aproximativ 70%), ceea ce reprezinta mai mult de jumătate din delegația Bisericii Sârbe. 
Nu apare semnătura PATRIARHULUI IERUSALIMULUI, TEOFIL, în documentul "Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine" în limba RUSA!!!
IPS Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei a notat doar în documentul în limba engleză, Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine: "Cred în singura Una Sfântă Sobornicească Biserica Ortodoxă"

Rugăciunea părinților pentru luminarea minţii copilului


Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, luminează minţile copiilor noştri cu harul Tău cel dătător de viaţă. Tu, Care dai celor înţelepţi înţelepciunea şi celor pricepuţi priceperea, trimite peste ei Duhul Tău cel Sfânt, dătătorul înţelepciunii, al cunoştinţei şi al înţelegerii. Tu i-ai luminat pe aleşii Tăi în toată vremea. Tu i-ai insuflat pe cei trei mari dascăli ai lumii şi Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu cuvântătorul şi Ioan Gură de Aur, de s-au arătat vase alese ale sfinţeniei, răspândind în lume dreapta credinţă. Tu ai luminat-o pe Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina, şi ea a ruşinat mulţimea ritorilor păgâni. Tu, Doamne, luminează-i şi pe copiii noştri (numele), ca să înveţe cele bine plăcute Ţie şi să se umple de cunoştinţa adevărului. Dă-le lor ştiinţă, pricepere, răbdare şi chibzuinţă. Să nu primească ei cunoştinţe pierzătoare de suflet, nici să înveţe ce e urât lui Dumnezeu. Fă-i ascultători faţă de dascălii care îi învaţă cele bune şi sârguincioşi în îndeplinirea celor ce li s-au rânduit. Iar la vremea potrivită, Doamne, ajută-i să găsească locul în care să folosească cele pe care le-au învăţat şi să muncească spre binele lor şi spre folosul aproapelui. Tu îi osândeşti pe cei care îşi îngroapă talanţii şi îi binecuvântezi pe cei care îi înmulţesc cu pricepere. Rânduieşte-le Tu, Doamne, Cel ce rânduieşti toate spre mântuire, unde să muncească, ce să muncească şi cum să muncească. Dă-le lor, Doamne, spor în toată lucrarea cea bună şi-i întăreşte în credinţă ca să Te mărturisească printr-o vieţuire curată până în ultima clipă a vieţii lor. Amin.

luni, 12 septembrie 2016

Polarizarea credincioşilor în „ecumenişti” şi „antiecumenişti” are mai multe în comun cu lupta de natură ideologică decât cu însuflarea Duhului Sfânt, şi aduce multă tulburare în Biserică tocmai pentru că este dusă fără de Hristos

Una din ultimele polarizări ale spiritului românesc, mai nocivă decât toate celelalte, este subordonarea unora dintre credincioşii Bisericii noastre într-una din poziţiile antinomice ale binomului ecumenist-antiecumenist.

Atât atitudinea teologică (fie ea laxă sau zelotistă), cât şi natura controversei au mai multe în comun cu lupta de idei de natură ideologică decât cu însuflarea Duhului Sfânt, venită din multa rugăciune, curăţirea patimilor şi luminarea lui Dumnezeu. De asemenea, e cert că ambele atitudini sunt, într-un fel, consecinţa unei eclesiologii zdruncinate din temelii de dominaţia secularismului impus de politic în Biserică.

Ecumenismul, în esenţa lui, este o directivă politică şi, drept urmare, un act diplomatic al instituţiilor bisericeşti.
Acei antiecumenişti care astăzi manifestă o atitudine agresivă şi injurioasă sunt în prezent cei mai mari duşmani ai antiecumenismului. Comportamentul lor aruncă în derizoriu opoziţia la ecumenism şi face tot mai puţin probabil pe viitor dialogul ierarhilor cu mănăstirile şi laicii în privinţa temelor de credinţă.

duminică, 11 septembrie 2016

Sfanta Muceniță Teodora din Vasta (11 septembrie), îmbărbătată de harul lui Dumnezeu dă mărturie că acolo unde Dumnezeu o voieşte, ordinea firii este învinsă. Bisericuța construită pe locul martiriului ei poartă 17 copaci imenși pe acoperișu-i subțire


Viaţa creştinului este o viaţă de sacrificii şi, în ace­laşi timp, o viaţă de iubire infinită. Sfinţenia este o cale ascendentă, un drum anevoios şi dureros, dar, în acelaşi timp, o cale plină de mari bucurii spirituale. Sfinţenia nu este o stare de nemişcare, ci o luptă continuă a omului întru curăţarea inimii sale de patimi şi unirea cu Dumnezeu. Sfi­nţenia nu are nicio legătură cu vârsta, profesia sau condiţia socială a cre­dinciosului. Să încercăm să devenim sfinți!

sâmbătă, 10 septembrie 2016

Mitropolitul Ierotheos Vlachos: "mărturisirea lui Hristos nu se face din patimile omenești, ci în comuniune cu Hristos". "Este important să rămânem în ceata Ucenicilor lui Hristos, în Biserică, chiar dacă există diferite probleme"


Familia Ortodoxa: „Martiriul este rod al vederii lui Dumnezeu”

Mitropolitul Ierótheos al Nafpaktosului


Având în vedere faptul că în ultima vreme au avut loc discuții intense legate de Sinodul din Creta, ne-am adresat Mitropolitului Ierótheos al Nafpaktosului, unul dintre participanții la acest Sinod, care nu a semnat controversatul text „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”, pentru a ne răspunde la câteva întrebări legate de frământările iscate în jurul acestui subiect. Îi mulțumim pentru bunăvoința de a ne acorda acest interviu, așa cum a făcut-o de fiecare dată, în virtutea relației și colaborării de mai mulți ani pe care redactorii revistei noastre o au cu Înalt-Preasfinția sa.
- Spun Părinții că pentru a fi cineva mărturisitor în orice vreme – deci și în vremurile de astăzi – trebuie să fi ajuns la treapta luminării minții. Vă rugăm să ne spuneți ce este luminarea minții și care sunt semnele că a ajuns cineva la luminare.
Mărturia-mărturisirea este strâns legată de martiriu. Mărturia ortodoxă fără martiriu, atunci când nu există condiții pentru martiriu, are valoare, câtă vreme martiriul fără mărturie-mărturisire nu are valoare, pentru că și ereticii pot suferi martiriu fără să aibă mărturie ortodoxă și, prin urmare, nu sunt martiri din punct de vedere ortodox.

Mărturia ortodoxă și martiriul ortodox presupun un om care se află pe treapta luminării minții și a vederii lui Dumnezeu, așa cum bine spuneți în întrebarea dumneavoastră. Starețul Sofronie de la Essex spunea că martiriul este rod al vederii lui Dumnezeu. Acest lucru îl arată Fericirile lui Hristos, care încep cu sărăcia duhovnicească, adică cea mai adâncă smerenie, trec prin tânguire, blândețe, milostivire, curăția inimii, pace – și, la sfârșit, prigoana.

Acest lucru se vede și în viața Apostolilor, care le-au părăsit pe toate pentru a-L urma pe Hristos, s-au curățit, au trecut prin durerea Crucii lui Hristos, L-au văzut pe Hristos înviat, au primit Duhul Sfânt în ziua Cincizecimii, au propovăduit Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu în toată lumea și și-au încheiat viața prin moarte martirică, cu excepția Evanghelistului Ioan, care a trăit martiriul Crucii pe Golgotha.

Astfel, mărturisirea lui Hristos presupune comuniunea mărturisitorului cu Hristos în Duhul Sfânt. Însuși Hristos a spus: 
Oricine va mărturisi întru Mine[1] înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu întru el înaintea Tatălui Meu Care este în Ceruri, iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu Care este în Ceruri” (Matei 10:32-33).
În acest pasaj trebuie să luam aminte la acest „întru Mine”. Sfințitul Gură de Aur, tâlcuind acest punct, spune că prin aceasta Hristos arată că „mărturisitorul mărturisește nu prin puterea sa proprie, ci ajutat de harul de sus”[2]. Dimpotrivă, pentru cel care Îl tăgăduiește pe Hristos nu folosește „întru Mine”, pentru că,devenind pustiu de darul lui Dumnezeu, astfel se leapădă [de Hristos]”.

Aceasta înseamnă că mărturisirea lui Hristos nu se face din patimile omenești, ci în comuniune cu Hristos: Hristos adeverește în inimă, iar omul mărturisește, după cuvântul Apostolului Pavel: „Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturisește spre mântuire” (Romani 10:10). Aceasta înseamnă că omul poate să spună „nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine” (Galateni 2:20), ca drept să învețe[3] cuvântul adevărului. Iar ca să spună aceasta trebuie să aibă o foarte adâncă încredințare că înlăuntrul său lucrează Hristos, în Duhul Sfânt.

vineri, 9 septembrie 2016

Comunicatul Patriarhiei faţă de unii protestatari care, în duh lumesc şi agresiv, au acuzat şi calomniat pe ierarhii Bisericii Ortodoxe Române prezenţi la Sinodul din Creta (iunie 2016) şi filmari cu unii răzvrătiți ce se erijează în "apărători ai Ortodoxiei"


În ultima perioadă, au avut loc unele manifestări publice ale unor persoane, care, în duh lumesc şi agresiv, au acuzat şi calomniat pe ierarhii Bisericii Ortodoxe Române prezenţi la Sinodul din Creta (iunie 2016), unde au participat aproape 200 de ierarhi din zece Biserici Ortodoxe surori.

Cei care promovează aceste atitudini negative sunt, în general, câţiva clerici răzvrătiţi şi monahi necanonici, neascultători şi nestatornici, care nu locuiesc în mănăstire conform rânduielilor monahale, precum şi unii mireni influenţaţi negativ de către aceştia.

Un astfel de grup a protestat şi pe Dealul Mitropoliei în data de 30 august 2016 când membrii acestuia, care au fost ascultaţi de Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, au dovedit că nu sunt capabili de dialog, ci sunt agresivi, repetă idei şi acuzaţii nefondate, judecă şi calomniază pe ierarhii care au aprobat documentul Sinodului din Creta referitor la relaţiile Bisericii Ortodoxe cu alţi creştini.

joi, 8 septembrie 2016

Din medicamentele Sfântul Nectarie de Eghina: Theotokarion - rugăciuni în versuri închinate Maicii Domnului, carul Cuvântului dumnezeiesc și răsăritul luminos al zilei de taină



Precum insusi Sfantul Nectareie marturiseste, poezia a fost pentru el, asa cum e si pentru intreg cultul si pentru teologia liturgica a Bisericii Ortodoxe, modul firesc de a se apropia și comunica cu Dumnezeu.

"Aceste imne", spune Sfantul Necatarie cu referire la continutul volumului numit Triadikon,
"mi-au fost dictate de sentimentul de a aduce slujba de inchinare lui Dumnezeu si de dorinta de a-L lauda imnografic. Poezia sacra a fost pentru mine o indeletnicire duhovniceasca aducatoare de bucurie, la masura sentimentului meu religios. Prin imn mi-am exprimat admiratia fata de lucrarile Creatorului si am laudat intelepciunea, bunatatea si atotputernicia dumnezeiasca".[...]
Imboldurile exprimarii trairilor sale intime sub forma poetica au fost cu precadere doua. Suferinta asumata in decursul unei vieti incercate de multa nedreptate si persecutii a devenit materia din care, printr-o alchimie sacra, s-au ivit poemele sale. Alcatuirea unui imn inchinat Maicii Domnului, a unui canon in care preaslavea Sfanta Treime era pentru sufletul sau afierosit cu totul lui Dumnezeu modul de recreare si detensionare in fata efortului zilnic si a presiunilor de tot felul care il asaltau. [...]

Constient de valoarea pedagogica a acestora, Sfantul insusi folosea textele imnografice si, in special, imnele compuse de el in diverse situatii, atat in mod obisnuit la strana, cat si pentru a-si sustine lectiile de Pastorala, cantandu-le impreuna cu elevii sai.

Astfel, intr-una din scrisorile sale catre monahia Xenia, stareta Manastirii Sfanta Treime, le cere monahiilor urmatoarele:
„Vreau ca [monahia Eufemia] sa-si sileasca inima spre a se bucura, vreau sa cante imne Stapanei noastre Nascatoare de Dumnezeu, pentru ca sufletul ei sa-si afle desfatarea. In incercarile voastre cantati-i Stapanei noastre de Dumnezeu Nascatoare si negresit va veti elibera de necazuri. Siliti-va inima, cantandu-I lui Dumnezeu si laudand-o pe Doamna noastra de Dumnezeu Nascatoarea. Vreau ca toate sa va bucurati, pentru ca tristetea sa nu afle nici o portita prin care sa patrunda in inima voastra.
De asemenea, nelinistilor monahiei Ecaterina, Sfantul ii trimite ca raspuns si medicament nu sfaturi duhovnicesti sau vreo "ascultare" monahala, ci "un poem inchinat Maicii Domnului Grabnic-Ascultatoarea pentru ca, citindu-l sa-si inalte mintea si inima la milosarda Maica a Domnului, si astfel va avea parte de sprijinul si ajutorul ei neintarziat"[...]

Din "Un ierarh contemporan taumaturg, iubitor de muzica si poezie" - introducere la Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina, "Theotokarion - Rugăciuni în versuri închinate Maicii Domnului"

marți, 6 septembrie 2016

Pomenirea Sfinţilor Cuvioşi Părinţi Simeon şi Amfilohie de la Pângăraţi (7 septembrie) - Viata, Troparul si Acatistul. "Până astăzi, zice, se ţin dogmele cu rugăciunile Sfinţilor Părinţi, precum şi Hristos au făgăduit Sfinţilor Apostoli, iar mai vârtos nouă, păcătoşilor, că va fi cu noi până la sfârşitul veacului"


[...] Şi de multă bucurie şi veselie s-au umplut şi s-au aprins de dumnezeiescul Duh cele dinăuntru ale lor şi s-au cuprins şi mult au plâns. Şi pentru mântuirea sufletului nu puţin au vorbit, încă şi pentru deşertăciunea lumii aceştia din destul au vorbit: cum că trece ca o umbră lumea aceasta şi viaţa noastră ca praful şi ca fumul se stinge; şi cum blagocestivii împăraţi au zidit sfintele mănăstiri şi cu Dumnezeu s-au unit şi Biserica sobornicească întru una au adunat şi au împreunat pre sfintele şapte soboare cu Sfinţii Părinţi şi până astăzi, zice, se ţin dogmele cu rugăciunile Sfinţilor Părinţi, precum şi Hristos au făgăduit Sfinţilor Apostoli, iar mai vârtos nouă, păcătoşilor, că va fi cu noi până la sfârşitul veacului. (…) Şi fără de număr din Sfintele Scripturi au grăit. Şi, după plânsul cel de mângâiere şi după voroava cea duhovnicească, de multă bucurie umplându-se, au făcut masă mare împărătească marele Voievod la Sihastrul şi Stareţul Amfilohie.

Troparul Sfinţilor Cuvioşi Părinţi Simeon şi Amfilohie de la Pângăraţi, 

glasul al 3-lea:


Cuvioşilor Părinţi Simeon şi Amfilohie, cei ce aţi luminat pădurile Carpaţilor cu rugăciunile voastre şi aţi umplut de mireasmă duhovnicească toată valea Bistriţei, sfetnici de taină ai voievozilor şi făclii luminoase ale călugărilor şi credincioşilor evlavioşi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi, cei ce săvârşim cu dragoste sfântă pomenirea voastră!

miercuri, 31 august 2016

marți, 30 august 2016

Sfântul Alexandru din Svir, un “Avraam” al Noului Testament - Viața Sfintele moaște, reportaje video, Tropar, Acatist, Rugaciuni, Icoane


Tropar

Placutule ales al lui Hristos si facatorule de minuni, Cuvioase Parinte Alexandre, pe tine, cel ce ca o stea luminoasa a lui Dumnezeu lumea ai luminat si vietuirea ta cu virtutea si cu multimea facerilor de minuni ai impodobit, cu dragoste in cantari duhovnicesti te laudam: iar tu, indrazneala catre Domnul avand, cu rugaciunile tale de toate nenorocirile ne slobozeste, ca sa-ti cantam: Bucura-te, Cuvioase Alexandre, facatorule de minuni al Svirului!
Cu ale lui sfinte rugaciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,miluieste-ne si ne mantuieste pe noi! Amin.

Sf. Alexandru din Svir, numit si Proorocul Sfintei Treimi, este unul din marii cuviosi, cinstit si vestit in intreaga Rusie pentru viata sa si minunile pe care le-a savarsit si le savarseste pana in zilele noastre. Pe locul unde Insusi Dumnezeu i s-a aratat, pe malul lacului Roscinsk, in apropierea raului Svir, s-a ridicat mai tarziu Manastirea Sfanta Treime, care acum este cunoscuta ca Lavra Sfantului Alexandru Svirski. Cea mai mare minune sunt insa sfintele sale moaste, caci Dumnezeu a proslavit trupul lui si dupa trecerea din lumea aceasta, spre indreptarea si folosul nostru. Trupul Cuviosului este intreg si neschimbat nici macar la culoare; desi Sfantul a plecat din viata aceasta acum aproape 500 de ani, el pare ca doarme! Faţa s-a pastrat foarte bine, iar partile care putrezesc la omul obisnuit in primul rand tesuturile moi ale buzelor, nasului si urechilor sunt neatinse. La mana dreapta deschisa cu palma in sus se vad clar si firesc, ca la orice om viu, liniile palmei; s-au conservat mainile muncite greu, cu buricele degetelor batucite si unghii intregi! Piciorul intreg si nestafidit, de culoare galbui maronie. Moastele izvorasc mir din abundenta. Este singurul Sfant al Noului Testament caruia Sfanta Treime i S-a aratat in chipul celor trei Ingeri cu sceptru in mana, pe la anul 1506, poruncindu-i sa construiasca o biserica in numele Sau. A trecut la cele vesnice la 30 august 1533 la varsta de 85 ani.

duminică, 28 august 2016

ACTUALIZAT. Scrisori din partea Mănăstirii Marea Lavră și a Schitului Prodromu prin care se infirmă alăturarea acestuia într-o mișcare zelotistă și luand decizii fără o consultare prealabilă a Sfintei Chinotite

Cu aprobarea şi binecuvântarea Mănăstirii Marea Lavră, publicăm documente aparţinând acesteia şi Schitului Prodromu, referitoare la unele afirmaţii neadevărate recente cu privire la aşa-zise acţiuni schismatice din partea schitului menţionat şi implicarea într-o mişcare neo-zilotistă alături de fostul stareţ al Marii Lavre, monahul Sava, care a fost orchestrată în principal de persoane din afara Sfântului Munte, care exploatează numele sfântului nostru loc fără nicio autorizare din partea organismelor competente ale Sfântului Munte.

Astfel, se vădeşte încă o dată falsitatea celor care se numesc cinstitori ai Sfântului Munte, fie ei purtători de schimă mare sau nu, cu privire la dominarea unor convingeri zilotiste în Sfântul Munte şi, desigur, în unele mănăstiri, cu efortul evident de a destabiliza buna administrare internă a acestora şi relaţiile spirituale bune cu cinstita şi Marea Biserică a lui Hristos (n.n. Biserica Ortodoxă a Constantinopolului) şi cu Sanctitatea Sa Bartolomeu, Întâistătătorul acesteia şi Patriarhul nostru Ecumenic. Rugându-ne ca Domnul să dăruiască pocăinţă şi curăţirea minţii fraţilor noştri eronaţi prezentăm în continuare documentele.