miercuri, 23 august 2017

Cei ce au scuipat cuvantul adevarului şi Dumnezeu îi va scuipa pe ei din gura Sa. Corneliu Bârlădeanu ajuns de dreptatea lui Dumnezeu după cazul "Tanacu"


Puțin după moartea mamei Episcopului Hușilor, Corneliu Bârlădeanu, a ajuns să fie implicat într-un scandal care a cutremurat Biserica, legat de niște filmulețe care surprind păcatul homosexualității. Dar, așa cum spunea Părintele Gheorghe Calciu, "să căutăm, de fiecare dată, în spatele lucrurilor lumii, raţiunile divine ale întâmplărilor"...

Avocata Maria Vasii, care acum câțiva ani a reprezentat apărarea Părintelui Daniel Corogeanu și a celor 4 măicuțe de la Tanacu, ne reamintește că, pe atunci episcopul vicar, Corneliu a fost cel care a împins lucrurile spre condamnarea celor nevinovați. Dar, după cum spunea pe atunci Părintele Calciu și după cum vedem acum:
Fiecare politician, fiecare ierarh sau purtător de cuvânt care a aruncat piatra împotriva unui om care nu poate fi acuzat de crimă şi, cu atât mai puţin de intenție criminală, va primi pe fruntea lui piatra pedepsei lui Dumnezeu care le va spune: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, că am fost în închisoare şi nu aţi venit să Mă vedeţi. Iată, piatra pe care aţi aruncat-o în Mine se întoarce pe fruntea voastră.
Si continuă Părintele Calciu spunând că atunci,
"au venit totuşi câţiva – avocaţii apărării – cărora Dumnezeu le va da cuvânt puternic de stabilire a adevărului, cuvânt pe care vorbitorii în numele Bisericii l-au scuipat din gura lor şi şi-au asumat numai rolul diabolic, dar şi Dumnezeu îi va scuipa pe ei din gura Sa. 
Așadar nu putem spune decât că suntem martorii împlinirii dreptății lui Dumnezeu și se poate vedea cum ceea ce dorim altora ne dă Dumnezeu nouă, primind pentru toate faptele și cuvintele noastre răsplata cuvenită: fie spre ocară, fie spre viață veșnică; aici și în Vecii Vecilor.

*

In cele ce urmează veți putea vedea interviul doamnei Maria Vasii (video, text) despre Corneliu Onilă,  acum fost episcop al Hușilor; comunicatul Sfântului Sinod cu privire la hotărârile luate în ședința de lucru din 17-18 august 2017 și câteva articole legate de cazul Tanacu în care, cu forță profetică Părintele Gheorghe Calciu, Pustnicul Proclu și Ieromonahul Savatie Bastovoi pun în lumină legile duhovnicești prin care se vădește, pentru cine are ochi de văzut, cum lucrează dreptatea lui Dumnezeu.


***

Dezvăluire incendiară făcută de avocata Maria Vasii, despre episcopul Hușilor: „Am fost blestemată de el”, 100 de minute, 17-08-2017



Maria Vasii: ”Aștept de 11 ani să vorbesc. Nu credeam că o să vorbesc vreodată. Dacă astăzi [nu] va fi exclus și caterisit, o să fac personal cerere de excludere și caterisire. Nu mă interesează viața sa intimă, pentru că dumnealui a dezonorat straiele pe care le poartă cu foarte mult timp în urmă.

Să ne amintim, în anul 2006, a început dosarul "Tanacu". Am fost apărător pentru Părintele [Daniel Corogeanu] și pentru măicuțe, alături de colegul meu, dl. Antonie Popescu.

Cu trei săptămâni înainte de a avea acel accident cumplit pe Valea Oltului, am fost avertizată de către un ierarh, care altfel îmi este foarte apropiat, că acest domn - îmi este greu să-i spun ierarh, pentru că nu și-a meritat niciodată această înaltă arhierie -  împreună cu o altă față bisericească, ne-a amenințat cu blesteme cumplite dacă nu renunțăm la apărare în dosarul "Tanacu". Desigur că am luat-o în glumă, pentru că nu mă tem de blesteme.
L-am întâlnit pe episcop cu o zi înainte de accident - era prezentare de materiale în dosarul "Tanacu", care trebuia să intre în instanță  - am fost chemată la o mănăstire, am pus asta în legătură cu avertizarea pe care o primisem, dar am spus că nu îmi e frică în Biserica mea... M-a înfruntat în mod personal Corneliu și am plecat din Vaslui, făcând un ocol la mănăstirea unde am fost chemată, și am ajuns pe Valea Oltului, pentru că am avut o cauză strămutată în Râmnicu Vâlcea.

Când am avut accidentul, eram pe scaunul din față, tocmai citeam acatistul de călătorie, pentru că simțeam că mi se va întâmpla ceva, cu adevărat, nu se poate explica în cuvinte. Am avut un accident, doar mâna lui Dumnezeu m-a salvat. Am stat foarte multe luni în spital între viață și moarte, după care am stat în scaunul cu rotile. Am avut ghinionul să iau acel aureus de la Floreasca, pentru care și azi eu mi-am început ziua cu un antibiotic foarte puternic și pentru care am cheltuit sume impresionante. Nici nu pot nici să vă rostesc cifrele. Toată munca mea și a familiei mele o folosesc pentru supraviețuire. 

Am fost întrebată de numeroși jurnaliști dacă cred în blesteme, pentru că s-a dus vestea  chiar înainte de accidentul meu, însă nu despre asta este vorba, pentru că dincolo de aparenta dramă prin care am trecut mi-a ajutat Dumnezeu și am trăit lucruri copleșitoare care mi-au schimbat total felul de a percepe oamenii, viata, slujirea mea. Mi-a arătat Maica Domnului că mă ridică. Biserica noastră Ortodoxa este cel mai mare miracol. Fiecare ființă pe lângă care trecem, om sau animal, poartă o fărâmă de dumnezeire, pentru care noi vom da socoteală, cum interacționam și cum avem grijă de ceilalți oameni, de animăluțele de lângă noi, chiar dacă știm sau nu știm, la Judecată. Deci, ca atare, prețuiesc dumnezeirea inclusiv din Corneliu, dar nu are ce căuta într-o arhierie o persoană care este pricină de poticnire pentru un neam profund ortodox, un neam care-și onorează credința.         

Reporter:
V-a spus în acea întâlnire că va blestemă, v-a amenințat în vreun fel?

Maria Vasii: Au fost înfruntări directe [cu Corneliu Bârlădeanu]. Acest domn este un domn plin de venin, care nu are nimic din căldura și din omenia Ortodoxiei - să nu mai discutăm de arhieria pe care o are. Mai mult decât atât, a fost dată o [hotărâre] sinodală prin care li s-a interzis tuturor preoților să vină să dea mărturie în dosarul "Tanacu”. Corneliu a organizat acele consistorii formale, după ce noi, avocații, am început să invocăm faptul că nu au fost judecați în consistoriu [Părintele Corogean și cel 4 măicuțe]. S-a încercat acoperirea acestei proceduri, a fost măsluit consistoriu și doresc lui Corneliu să aibă parte de un asemenea consistoriu, cum a asigurat Părintelui de la Tanacu. Era limpede pentru toți cei care au participat la acele tragice evenimente că Părintele și maicile au fost niște victime, pentru că au fost solicitați să o primească pe Irina în condițiile în care spitalul nu o primea, în condițiile în care a fost clar o eroare medicală pentru că ea a primit o supradoză de adrenalină. S-au speriat cu toții că și doamna care venise pe salvare era începătoare și nu știa cum sa reacționeze. De altfel, pentru că dădea bine pentru acele vremuri să-l înlăture pe Daniel [Corogeanu] a fost înscenată toată acea urzeala prin care v-au fost luate mințile dumneavoastră, juranlistilor. Iar noi măcar să fi avut parte de un proces corect, dacă orice cetățean de rând are acces la judecată, la probe, noi nu am avut acces și nici un preot nu a putut sa vină la judecată. Si, în aceste condiții, Părintele și maicile și-a dus acest stigmat, această judecată greșită. Dar, câtă vreme asemenea persoane rămân în fruntea Bisericii...

Reporter: Dar rămâneți o femeie credincioasă...

Maria Vasii: Cu toată ființa mea, dar mă dezic de asemenea manifestări

Reporter: Dar credeți că v-a amenințat direct Episcopul Hușilor, Corneliu Bârlădeanu, și ați și simțit direct efectul blestemului său pentru că pe drum ați avut acel accident cumplit.

Maria Vasii: Bineînțeles pentru că au forță. Chiar dacă Dumnezeu nu ne lasă, și într-adevăr treci peste toate încercările, dar asta nu înseamnă că forța gândului rău [nu acționează]... Să nu uităm că preoții au aceste puteri nemaivăzute, date de Dumnezeu pentru a fi folosite în scopuri pozitive, pentru care vor da socoteală și în viața de aici - dovadă că a ajuns să fie defăimat pentru faptele sale, știute și neștiute  - și la Judecată.

Reporter: Este cumplită această poveste. Vă mulțumesc că ne-ați împărtășit-o!

***



În duh de rugăciune şi cu multă responsabilitate pentru pacea şi unitatea Bisericii, în zilele de 17 şi 18 august 2017, Sfântul Sinod şi Sinodul Permanent ale Bisericii Ortodoxe Române s-au întrunit în şedinţe de lucru şi au aprobat cu unanimitate de voturi o serie de completări şi amendamente la Statul de organizare şi funcționare a Bisericii Ortodoxe Române şi la Regulamentul autorităților canonice disciplinare şi al instanțelor de judecată, mai ales privitoare la examinarea acuzaţiilor (sesizărilor), cercetarea şi judecarea ierarhilor.

Totuşi, s-a constat că parcurgerea tuturor etapelor statutare şi regulamentare noi privind desfăşurarea unui proces canonic bisericesc poate dura mai multe luni, fapt care ar prelungi foarte mult situaţia de incertitudine din eparhia Huşilor.

În acest context, Preasfinţitul Părinte Episcop Corneliu, deşi se consideră nevinovat, totuşi, pentru pacea şi binele Bisericii, a hotărât să se retragă din slujirea de Episcop al Huşilor şi să rămână în ascultare deplină faţă de Sfântul Sinod.

Sfântul Sinod a aprobat această solicitare şi a decis vacantarea scaunului de Episcop al Huşilor, în vederea alegerii unui nou episcop pentru această eparhie, în cel mult 60 de zile, conform prevederilor statutare.

În timpul ședinței de lucru a Sfântului Sinod s-a luat act cu mâhnire de campania agresivă a unor posturi şi rețele media îndreptată împotriva slujitorilor Bisericii Ortodoxe Române, adesea în complicitate cu unii clerici răzvrătiți, campanie care produce multă întristare în rândul clerului şi credincioșilor. Desigur, această atitudine negativă faţă de slujitorii Bisericii trebuie să ne apropie şi mai mult de Iisus Hristos, Arhiereul veşnic şi Capul Bisericii, Cel ce ne îndeamnă, zicând: „În lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea” (Ioan 16, 33) şi ne asigură că nici porţile iadului nu vor birui Biserica Sa (cf. Matei 16, 18). În acelaşi timp, toţi slujitorii Bisericii trebuie să respecte disciplina Bisericii şi să-şi înnoiască permanent viaţa spirituală, pentru o slujire pastorală cât mai corectă şi responsabilă faţă de credincioşii pe care-i păstoresc.

Biroul de Presă al Patriarhiei Române
***


 Cuvântul Ortodox: Parintele Proclu despre Biserica in cazul Tanacu: “E DE PLANS BISERICA!”


E de plâns, e de plâns Biserica. Toată această lucrătură a fost ca să fie hulită Biserica lui Hristos, prin acel episcop care nu şi-a dat seama, săracu, ce face. Amu, patriarhul şi preasfinţiţii trebuie să se ridice să-i ia apărarea şi să-i scoată la libertate, că dacă nu – o să-i doară capul. N-au pe Dumnezeu, asta e, şi o să vină pedeapsa lui Dumnezeu peste noi. Dar ce să mai zic eu, e veacul de pe urmă, dragii mei. Biserica e de plâns, nimeni nu mai ia apărarea la Adevăr.

E o răscoală împotriva Bisericii şi are şi Biserica politicienii ei, nu numai parlamentul. La Sihla, o venit odată nişte persoane dubioase, cu fesuri aproape ca la călugări, ca să spioneze ei situaţia pe acolo. Şi a zis un părinte îmbunătăţit: Aiştea nu-s ai lui Dumnezeu că n-au fesurile în inimă; că ai lumii au numai-n cap, da-n inimă nica. Aşa şi cu oamenii Bisericii – sunt ai lui Dumnezeu dacă au fesurile şi engolpioanele în inimă.
Şi ce să facem noi acum?

Nu trebuie să deznădăjduim. E o greşeală mare din partea Bisericii; s-a lepădat de adevăr. Şi uite aşa mâine poimâine o să scoată şi moliftele Sfântului Vasile şi alte rânduieli din cărţile bisericeşti şi tot aşa până desfiinţează Biserica. [În noaptea trecerii dintre ani, în toate catedralele şi bisericile parohiale din Biserica Ortodoxă Română, slujba se va săvârşi după o rânduială liturgică unitară, care va fi tipărită sub forma unei broşuri de către Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă. Hotărârea a fost luată în cadrul şedinţei Sfântului Sinod, în şedinţa de lucru din 17 februarie, la propunerea Preasfinţitului Corneliu, Episcopul Huşilor. Ziarul Lumina]. Dar să nu deznădăjduim, că Dumnezeu vede tot ce se întâmplă şi eu aşa ştiu de la un Sfânt Părinte – că în ziua când te va năpăstui cineva şi nu te vei răzbuna, cu cunună de mucenic te vei încununa. Au mai lucruri de aistea în istoria Bisericii. S-a mai întâmplat şi la Sfinţii Părinţi. Nu ştiţi povestea aceea, când un părinte îmbunătăţit, nu mai ştiu din ce mănăstire, a fost învinuit pe nedrept de fraţii lui că a furat vasele Bisericii, vase cu podoabe foarte scumpe. Şi l-au dat şi aceea, din atâta ură, pe mâna autorităţilor, până l-au omorât. Şi s-a descoperit apoi că avea sfinte moaşte care făceau minuni şi nu mai ştiau fraţii, care mai de care, să ia câte o părticică, de blagoslovenie, din trupul celui prigonit pe nedrept”.

 ***

Cuvântul Ortodox: Părintele Gheorghe Calciu despre Biserica și călugării de la Tanacu


Nimic din ceea ce se petrece în lumea aceasta nu este întâmplător. Intâmplarea, pentru noi, se cheamă Providenţă divină, iar aşa zisul destin se cheamă Dumnezeu. Vouă însă toţi perii capului vă sunt număraţi (Mt. 10:30). Să căutăm, de fiecare dată, în spatele lucrurilor lumii, raţiunile divine ale întâmplărilor.

Din când în când îmi reîmprospătez lectura autorilor români. Văzând cazul Tanacu în presă şi pe internet, văzând sfânta mânie a presei ignorante în orice problemă teologică şi lipsa de curaj a unor ierarhi sau a purtătorilor lor de cuvânt, precum şi imixtiunea «intelectualilor» şi a oamenilor politici, ştiutorii a toate şi judecători fără pată, mi-am adus aminte de o fabulă a lui Grigore Alexandrescu, Ursul şi Vulpea. Cele două animale vorbesc despre nedrepţile împăratului Tigru, ursul, cu înţelepciunea lui «dulce», era nemulţumit că Tigrul întâi judecă animalele şi apoi le sugrumă. Când el (ursul) va fi instalat la putere va stârpi abuzul şi tâlhăria (nu vă aminteşte fraza aceasta de discursurile politice privind abuzul şi tâlhăria în gura urşilor moderni). Si cum vei face? întreabă vulpea. Ursul răspunde: Noi o să-i sugrumăm şi-apoi îi judecăm.

Este exact ce s-a întâmplat cu părintele Daniel şi cu măicuţele. Presa şi-a pus cenuşă în cap, şi-a sfâşiat hainele cu demnitatea unui sinedrist vexat şi a început să strige în cel mai legalist limbaj juridic: Criminalul cu barbă roşie, ucigaşul din Tanacu, moarte! Răstigniţi-l pe el si pe întunecatele «ev-mediste» călugăriţe. Un sef de partid care ţine să-şi afirme dragostea lui nemărginită faţa de «Biserica Mamă», este revoltat că părintele Daniel şi-a schimbat jambierele de footbalist pentru bocancii calugăreşti, ca şi cum orice footbalist este un «tâlhar nepocăit» care nu are nici o cale spre biserică. Pot să afirm cu certitudine că exista cale de pocăinţă şi pentru footbalişti, ca si pentru sefii de partide politice care-i încriminează inconştient pe aceştia.

Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, care nu era vizată direct, pentru început, de cele întâmplate la Tanacu, mânăstirea nefiind sub jurisdicţia Patriarhiei, care ar fi putut sta liniştit şi fără mustrări de conştiinţa pe scaunul de purtător de cuvânt, a ieşit imediat la iveală cu un verdict drastic de condamnare, făra să ştie ce spune şi de ce spune. Mai tânărul ierarh al locului a extins condamnarea la «afurisanie» pentru călugăr şi călugăriţe şi la risipirea mânăstirii blestemate, ca în veci să nu se mai rezidească. Foarte frumos prilej de distrugere a unei mânăstiri cu un pretext nevalabil nici canonic, nici juridic, dar prin care ierarhul a dus cu un pas mai departe dorinţa anticreştinilor presei şi Justiţiei. Asta îmi aminteşte de strălucita intervenţie directă a preşedintelui Băsescu pentru a bara opoziţia primarului Bucureştiului faţă de defilarea homosexualilor care se lega de funcţia prezidenţială ca nuca de perete: Dacă interzicem defilarea înseamnă că ne întoarcem cu 20 de ani înapoi. Domnule Preşedinte, cu câţi ani ne întoarcem înapoi prin toate aceste încălcări ale procedurii juridice?

In Statele Unite, când un criminal este dovedit şi arestat, nici ziarele, nici indivizii nu strigă «criminal cu barbă roşie, footbalist care a schimbat jambierele pe bocanci», nu inventează ceea ce s-a spus de părintele Daniel că nu e preoţit, că mânăstirea nu a fost sfinţită sau cum spune un autor «mare teolog şi de foarte mare audienţă» la microfoanele mass mediei că există o schismă în Moldova la unii călugări care ţin în secret de Rusia. Este o elucubraţie mai mare decât însuşi marele teolog care asmute nişte câini imaginari crescuţi în ograda ereticilor, împotriva unui om deja foarte hăituit. Fiecare articler, fiecare politician, fiecare ierarh sau purtător de cuvânt care a aruncat piatra împotriva unui om care nu poate fi acuzat de crima şi, cu atât mai puţin de intenţie criminală, va primi pe fruntea lui piatra pedepsei lui Dumnezeu care le va spune: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, că am fost în închisoare şi nu aţi venit să Mă vedeţi. Iată piatra pe care aţi aruncat-o în Mine se întoarce pe fruntea voastră. (Crede cineva că Iisus vorbea numai de deţinuţii polititici? Nu, El vorbea de păcătoşi, de infractori şi tâlhari care au dreptul şi ei la cuvântul lui Dumnezeu. Cu atât mai mult nişte călugări). Câtă vreme justiţia nu şi-a spus oficial părerea prin sentinţă, prezumţia de nevinovăţie primează. Si chiar după ce justiţia aservită puterii întunericului şi nu lui Dumnezeu va da o sentinţă de condamnare aşa cum au conceput-o procurorii înainte de a fi cercetat faptele şi intenţiile acuzaţilor, inocenţa părintelui va sta în faţa Bisericii adevărate şi a credincioşilor ei, neclintită.

[...]

Justiţia de astăzi, după cum ştim, foarte coruptă, va proceda la fel. Inainte de orice, presa a condamnat foarte grav ceea ce s’a întâmplat la Tanacu, a decis că nişte măicuţe care-şi petrec viaţa în rugăciune şi post împreună cu duhovnicul lor sunt nişte criminali odioşi, unii reprezentanţi ai bisericii, ierarhi sau simpli funcţionari cu idei automate, au crescut la infinit acuzaţiile şi astfel problema a fost soluţionată, aceşti vorbitori agreind cu orice sentinţa a justiţiei. Reprezentanţii bisericii nu au făcut decât să aprindă fitilul butoiului cu exploziv pe care cei ce au vorbit în numele Bisericii au aşezat-o.

Este încă viu în memoria noastră scandalul pedofilic al preoţilor din Biserica Romano-catolică. Sunt convins că au fost cazuri adevărate, dar sunt tot atât de convins că persoane cu probleme psihice au inventat (involuntar poate, sub influenţa presei americane) cazuri personale imaginare despre unii preoţi şi ierarhi. Presa masonică, protestanta şi evreiască au jubilat împotriva preoţiei catolice, au susţinut cu sârg toate acuzaţiile, chiar şi pe cele mai absurde, dar nici un preot nu a fost judecat de justiţie, înainte de a fi fost judecat de tribunalele bisericeşti. Nici unul nu a fost abandonat de ierarhul său decât atunci când s-a dovedit în tribunalul ecleziastic vinovăţia lui. Si atunci biserica i-a predat în mâna justiţiei afirmându-şi regretul pentru greşala preotului şi pentru durerea de a fi nevoită să-l trimită în faţa judecătorului civil. De ce autoritatea de stat americană respectă demnitatea Bisericii, iar cea românească încalcă o instituţie sacră ca şi cum ar fi o bandă de infractori fără drepturi?

Orice acuzat are nevoie de a fi iubit şi apărat de Biserică, chiar dacă nu este creştin, sau chiar dacă este vinovat. Există avocatul Bisericii (angelicus) şi al diavolului. Reprezentanţii bisericii care au vorbit, s-au înscris «cu elan şi fără reticenţă», pe lista diabolică îngroşând până la iad grupa acuzatorilor, pentru ca nu cumva vreun înger să aibă curajul de a veni în apărarea lor. Si au venit totuşi câţiva – avocaţii apărării – cărora Dumnezeu le va da cuvânt puternic de stabilire a adevărului, cuvânt pe care vorbitorii în numele Bisericii l-au scuipat din gura lor şi şi-au asumat numai rolul diabolic, dar şi Dumnezeu îi va scuipa pe ei din gura Sa.

Inchei cu un apel către toţi credincioşii, nu îndrăznesc să chem şi toţi preoţii, pentru că am văzut unele articole preoţeşti condamnând pe cei de la Tanacu fără drept de apel şi fără a mai fi nevoie de condamnarea justiţiei lumeşti, aşa că mă adresez tuturor credincioşilor nefiloxeraţi de cazuistica antiortodoxă, ca şi preoţilor care-şi înţeleg menirea de a se ruga pentru cei în suferinţă, să ne rugăm toţi ca justiţia să facă dreptate în sensul adevărului şi să-i elibereze pe cei închişi, iar dacă totuşi, Dumnezeu le va cere un pahar de suferinţă şi amărăciune, să fie paharul lor spre isbăvirea tuturor celor care i-au acuzat şi spre înălţarea Bisericii Ortodoxe chiar dacă unii ierarhi i-au apăsat fără dragoste şi-i mai apasă încă. Să fie suferinţa lor roditoare pentru spalarea greşelilor lor şi ale noastre. Cu iertare, fraţii mei.

***


Cuvantul Ortodox: Pentru cine bat clopotele la Tanacu?


Nu vreau să îndreptăţesc exorcismele părintelui de la Tanacu şi nici să contrazic sentinţa. Justiţia şi-a făcut treaba ei, dreaptă sau nedreaptă, nu vreau să judec. Ceea ce trezeşte nedumerire este purtarea episcopului vicar de la Huşi[ i.e ex-PS Corneliu Barladeanu], a Sinodului BOR, a preoţilor care nu vor să-şi expună părerea. Chiar nimeni, în întregul Sinod BOR nu a simţit nevoia să ceară milă acestor oameni, care, pînă la urmă, nevrednici, păcătoşi, numiţii cum vreţi, sînt fii ai Bisericii? Dacă Justiţia a luat această decizie, de ce mai era nevoie ca episcopii să adauge răni pe spatele acestor oameni necăjiţi? Biserica nu pedepseşte de două ori pentru acelaşi păcat. Este cutremurător faptul că nimeni din ierarhi nu a vorbit despre posibilitatea iertării, că nu s-a făcut îndemn la pocăinţă, la nădejde, la dragoste.

Vreau să aduc în atenţie un amănunt despre care nu s-a vorbit în cazul Tanacu. Este vorba de dezbrăcarea anticanonică a celor cinci călugări de hainele monahale. Episcopul putea să-i retragă părintelui preoţia, dar nu şi făgăduinţele monahale care sînt date în faţa lui Dumnezeu în veac. Monahismul este legămînt de pocăinţă înaintea lui Dumnezeu şi nu poate fi luat de nimeni. Nimeni nu poate lua cuiva dreptul la pocăinţă, nici episcopul, nici patriarhul, nici Sinodul, nici cetele cereşti. Aceasta trebuia să o ştie episcopul vicar de la Huşi. Metoda aplicată ne aduce aminte de vremea comunistă, cînd cel ce greşea, dacă era membru de partid, mai întîi era scos public din partid, după aceea predat justiţiei. Mentalitatea partinică trebuie îndepărtată din Biserică. Aici trebuie să dăinuie iubirea evanghelică şi, dacă e nevoie de corectitudine, să fie cea a sfintelor canoane.

Dar treaba s-a terminat. Călugărul de la Tanacu este condamnat la 14 ani de puşcărie, maica stareţă la 8, iar alte trei călugăriţe la 5 ani de puşcărie. Aceste patru „fete” (căci, nu-i aşa, ele nu mai sînt călugăriţe?) vor împărţi celula cu proxenetele care au dus fete prin Italia, cu vînzătoarele de droguri, cu cele care şi-au ucis concubinul cu barda şi restul contingentului din puşcăriile de femei. Pericolul pe care îl răspîndeau aceste patru măicuţe stînd în chiliile lor din pădurea de la Tanacu era prea mare. Fără îndoială. Prelaţii de la episcopia Huşilor sînt indignaţi de un singur lucru: de faptul că cei cinci călugări încă mai poartă haina monahală. Într-adevăr, doi ani de luptă a episcopilor cu ei nu i-a cufundat desăvîrşit în deznădejde, nu le-a răcit credinţa, nu i-a făcut să plece din Biserică. Să ne rugăm ca ei să îmbrace această haină şi după ce vor ieşi din temniţă. Poate că dacă Biserica ar fi acoperit cu haina sa trupul gol al celor căzuţi, presa nu ar fi avut din ce să facă tămbălău, Justiţia nu s-ar fi autosesizat şi lucrurile ar fi decurs altfel. Dar acum, ce mai rămîne de făcut? Cercetaţi pe cei din temniţă, Prea Sfinţiţi episcopi!

3 comentarii:


  1. Multumim ptr. articol - foarte bun si adevarat .

    RăspundețiȘtergere
  2. off topic: Ce asteapta Dumnezeu de la noi? Ce depinde de noi și ce ține de Dumnezeu? https://www.youtube.com/watch?v=8FMO7WWumJo

    RăspundețiȘtergere
  3. Numai Dumnezeu mai poate face dreptate ca oamenii s-au animalit !

    RăspundețiȘtergere