duminică, 21 ianuarie 2018

Înregistrari AUDIO, VIDEO inedite CU și despre Sfântul PAISIE AGHIORITUL. Mitropolitul Athanasie de Limassol - Fapte minunate ale Sfântului Paisie Aghioritul

Ah, fraților, în aceste vremuri dragostea multora se va răci, și va fi multă întristare, atacuri ale neamurilor și emigrări ale popoarelor, mare neorânduială, risipă, negrijă, indiferență față de mântuirea sufletului. Aproape toți oamenii vor fi dispuși să alerge la mese, la petreceri, la chefuri. Vor alerga să se desfete cu bunătățile pământești. Oamenii se vor vrășmași, vor fi foarte trândavi. Vor fi trândavi în îndatoririle lor creștine. La gradul superlativ! Vor fi dispuși să-i judece pe ceilalți! Necredința, ura, vrăjmășia, invidia, cearta, vor deține primul loc în viața oamenilor!  

 Învățături ale Sfântului Paisie Aghioritul - înregistrare cu vocea sa



Ah, fraților, în aceste vremuri dragostea multora se va răci, și va fi multă întristare, atacuri ale neamurilor și emigrări ale popoarelor, mare neorânduială, risipă, negrijă, indiferență față de mântuirea sufletului. Aproape toți oamenii vor fi dispuși să alerge la mese, la petreceri, la chefuri. Vor alerga să se desfete cu bunătățile pământești. Oamenii se vor vrășmași, vor fi foarte trândavi. Vor fi trândavi în îndatoririle lor creștine. La gradul superlativ! Vor fi dispuși să-i judece pe ceilalți! Necredința, ura, vrăjmășia, invidia, cearta, vor deține primul loc în viața oamenilor!  

Să stăm cu frică de Dumnezeu și să fim atenți în plinirea îndatoririlor noastre religioase, ținând toate virtuțile. Să ne îngrijim să umplem vasele noastre cu ulei cât sufletul nostru se află în trup. Candela noastră treuie să lumineze, trebuie să fie aprinsă tot timpul vieții noastre, să fie aprinsă înainte ca ochii noștri să se închidă. Neîncetat sa fie aprinsă candela noastră! Vasele sunt puterile sufletului care primesc virtuțile. Uleiul pe care trebuie să-l turnăm în vase este aplicarea practică a tuturor virtuților. Candela ce luminează simbolizează mintea care poate primi Sfântul Har. Sufletul care va deveni purtător de lumină va intra împreună cu Iisus Hristos în Împărăția Cerurilor. Repet aceasta: sufletul care va avea aprinsă candela, precum cele cinci fecioare, va intra împreună cu Iisus Hristos întru Împărăția Cerurilor! Doamne iartă mulțimea păcatelor mele! De asemenea, trebuie să-i vezi sfinți pe toți ceilalți și numai pe tine să te vezi păcătos și mai mic decât toți, indiferent dacă ceilalți oameni ar putea fi păcătoși. Nu avem noi dreptul să-i vedem păcătoși, nu avem dreptul să-i judecam, nu avem dreptul să vorbim împotriva unui păcătos. Numai pe noi înșine să ne vedem păcătoși și mai prejos decât toți! Omul să vorbească atunci când trebuie, să vorbească atât cât trebuie, și să vorbească așa cum trebuie! 

Cel mai grozav vrăjmaș al diavolului nu este altul decât smerenia. Să ascultam pe Domnul nostru care zice că demonii se scot afară cu rugăciune și post. Dacă ne va aduce gânduri necuviincioase în lucrarea noastră duhovnicească și orice altceva care să împiedice mântuirea sufletelor noastre, trebuie să îl luptam cu rugăciunea mântuitoare înlăuntrul nostru, în mintea noastră, cu "Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă", "Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ajuta-mă!". Si întotdeauna sufletul nostru să înseteze de cunoașterea adevărului, să înseteze de cunoașterea păcatelor, să înseteze de pacea conștiinței, să înseteze de bucuria cerească! Cea mai frumoasa însetare este cea după unirea cu Iisus Hristos! Să înseteze după Sfânta Împărtășanie, să înseteze după dobândirea virtuților, să înseteze de a ajunge cât mai repede în Împărăția Cerurilor, de a se elibera cât mai repede de deșertăciunea lumii prezente, de a se elibera de dureri, de întristări, de chinuri, de răutatea care împărătește în inimile oamenilor, de a ne face liberi, de a ne elibera de patimi și, în cele din urmă, sufletul nostru să înseteze de bucuria veșnică, să înseteze după unirea cu Dumnezeu ca să trăim veșnic, împreună cu sfinții! Deoarece, cât va fi timpul vieții noastre aici, pe pământ?...

Traducere: Elena Dinu

***

Fapte minunate ale Sfântului Paisie Aghioritul povestite de IPS Athanasie de Limassol



I-am spus mai devreme Părintelui Ioil că nu m-am gândit să ajung vreodată episcop pentru că nu exista acea perspectivă printre monahii Sfântului Munte. Era imposibil să se gândească cineva la lucrul acesta. Ni se părea nefiresc! De Sfântul Apostol Andrei, în 1989 sau 1990, după liturghia săvârșită la Karyes, am mers să îl vad pe Părintele Paisie. Între timp începuse să ningă și să plouă. Vremea era foarte rea. I-am spus: "Gheronda, mă grăbesc, pentru că nu am umbrelă și mă voi uda!". Îmi zice: "Nu contează, îți voi da eu un sac frumos". "Ce sac să îmi dea?" - mă gândeam. A luat o sacoșă din acelea negre, mari, pe care le foloseam atunci pentru gunoi, și a făcut o gaură la mijloc, tăind-o în cele doua părți. După care îmi spune să stau în mijloc ca să mă îmbrace. I-am zis că nu este nevoie, pentru că puteam să mă îmbrac și singur! La care îmi răspunde: "Stai să te îmbrac și o să îți cânt și "De demult prooroci..."- cântarea la îmbrăcarea arhipăstorilor. I-am spus: "Gheronda, acum nu este timp de glume!". Era foarte serios și mi-a spus: "Si glumele pot fi serioase!". In fine, m-a îmbrăcat... dar sacoșa era de gunoi, se pare că aceasta era profeția: sunt de aruncat la gunoi!

Vă voi spune o minune recentă, pe care a făcut-o după moarte, în Cipru. Un băiat din Pafos, care era un om simplu, un instalator, a fost trimis să îmi spună ce i s-a întâmplat. Era băiat bun dar cu totul pe dinafară în ceea ce privește Biserica. Avea doar un respect oarecare pe care îl  au mulți. Acolo lucra în curtea unei case, fără să își dea seama că pe sârmă erau două bețe de fier ca niște cârlige, care stăteau agățate pe sârma de întins rufe. Nu le-a văzut și, aplecându-se să schimbe o țeavă, i-a intrat cârligul în ochi și i l-a prins, rămânând agățat ca un pește de acea sârmă. A simțit cum i-a ieșit globul ocular, a pus mâna la ochi, s-a umplut de sânge și de lichide, și, simțind că amețește, a strigat la Maica Domnului. Atunci a văzut în fața lui un monah cu o căciuliță de lână pe cap. Il ținea de mâna și îi spunea: "Nu te teme! Nu ai pățit nimic! Ai răbdare! Scoate cârligul și mergi la spital!" La care băiatul îi răspunse: "Nu pot! Voi muri!". Atunci gheronda prinde cârligul și îl scoate, după care îi spune să meargă la spital, asigurându-l că nu a pățit nimic. Acesta stătea cu mâna la ochi, crezând că l-a pierdut și fiind plin de sânge. A simțit cârligul și puterea cu care gheronda i l-a scos din ochi și pe jumătate mort a început să țipe. S-a adunat lumea, l-au dus la spital, și, într-adevăr, oftalmologul a constatat că nu avea decât o mică zgârietură. După cinci, șase zile, acest băiat a mers la brutărie să cumpere pâine. În acel timp vânzătoarea citea o carte a Starețului Paisie. Băiatul a cerut o pâine, vânzătoarea a închis cartea și s-a dus să i-o aducă. Fotografia starețului era pe copertă. Băiatul s-a cutremurat și a întrebat cine este acest monah. Femeia îi spune că este Sfântul Paisie, un părinte contemporan din Sfântul Munte. Băiatul îi povestește întâmplarea și că cel care îl vindecase este chiar monahul din fotografie. Vânzătoarea îi spune să meargă în Limassol să mă caute și să îmi povestească, pentru că era o cunoștință care știa despre relația mea cu gheronda. A scris minunea și a trimis-o la mănăstire, acolo unde se consemnează multele minuni ale Starețului, făcute după moartea sa. Acestea adeveresc sfințenia lui, dar și faptul că nu doar în viață a fost un înger în trup, dar și după moartea lui s-au săvârșit minuni povestite de oameni care nu l-au cunoscut sau nici măcar n-au auzit de el, nici nu l-au văzut vreodată. Avem foarte multe exemple de acest fel. 

Cineva pune pe seama Părintelui Paisie anumite afirmații neadevărate. Vorbe, care apoi circulau, cum ar fi: "Cumpărați mâncare, săpați adăposturi, pentru că la vară va veni războiul!". Si oamenii începeau să facă provizii. Vorbe de genul acestea circulau și circula, din când în când. Gheronda nu a specificat niciodată date exacte despre aceste evenimente. Eu nu l-am auzit niciodată vorbind despre asta. Sigur, spunea că vin vremuri grele, că trebuie să fim într-o continuă trezvie și pocăință. Se supară foarte tare când auzea că puneau pe seama lui vorbe care erau folosite de ceilalți într-un mod greșit, pentru că nu reprezentau corect ceea ce el credea. De aceea, și eu m-am nimerit de câteva ori și, văzându-l cum certa anumite persoane, mă temeam că o să îmi vină rândul. Aveam grijă întotdeauna să nu spun niciodată vreun cuvânt în plus față de ceea ce spunea, deoarece îi cunoșteam sensibilitatea și atenția pe care le avea. Si acum mă tem să vorbesc despre asta, pentru că, deși a murit trupește, este foarte viu, și chelfăneala poate să mi-o dea și acum! Nu îl împiedică nimic!  

Traducere: Monahia Agata, Sf. Man. Dragomirna 



***

Înregistrări VIDEO și AUDIO cu Sfântul Paisie Aghioritul







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu