miercuri, 29 aprilie 2009

Despre copii, parinti si handicap

Motto: Autor e ala si care pune intrebarile" (Sorin Dumitrescu)

1. Pacatele stramosilor modifica genetic fiinta umana si se transmit generatiilor viitoare ?
Asi reformula aceasta intrebare folosind un citat din biblie: "Parintii au mancat agurida si copiilor li s-au sterpezit dintii". Oare aceasta mai este valabil si dupa primirea Legii celei Noi?

Parintele Teofil raspunde la aceasta intrebare ca nu stie pana unde merge culpabilitatea parintilor dar stie pana unde merge ereditatea. Altfel spus eu inteleg ca noi mostenim de la parinti inclinatia spre pacat (ereditatea) dar nu si plata pentru pacatul lor (culpabilitatea).
Si gandesc asa pentru ca Apostolul Pavel spune ca "ati fost cumparati cu pret" (1 Cor 6,20) (cu pretul sangelui lui Hristos care s-a rastignit pentru pacatele noastre), iar in Iezechiel 18,2-3 se spune:"Pentru ce spuneti voi in tara lui Israel pilda aceasta si ziceti: Parintii au mancat agurida si copiilor li s-au sterpezit dintii? precum este adevarat ca Eu sunt viu, zice Domnul Dumnezeu, tot asa este de adevarat ca pe viitor nu se va mai grai pilda aceasta lui Israel", si inca, in cartea prorocului Ieremia (31,30) este scris: "Fiecare va muri pentru faradelegea sa; cine va manca agurida, aceluia i se vor sterpezi dintii". Asadar Hristos pregatea venirea Sa prin acesti prooroci vechi-testamentari, rascumparandu-ne pentru pacatul stramosesc. Dumnezeu promite de aici inainte ca "fiul nu va purta nedreptatea tatalui si tatal nu va purta nedreptatea fiului. Celui drept i se va socoti dreptatea sa, iar celui rau rautatea sa" (Iezechiel 18, 18-23).

In concluzie, in lumea aceasta venim cu un potential spre pacat, mostenit de la parinti, dar lucrand legea lui Dumnezeu, Legea cea Noua pe care Hristos ne-a dato vom fi judecati dupa faptele noastre.

2. Copilul nascut cu handicap este vinovat ?
Nu este vinovat.
In Evanghelia de la Ioan in capitolul 9 este scris:
1. Şi trecând Iisus, a văzut un om orb din naştere. 2. Şi ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, cine a păcătuit; acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb? 3. Iisus a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.

Mai intai as vrea sa remarc faptul ca handicapul cu care se naste un om nu poate fi judecat de oameni ca fiind pedeapsa pentru pacate (ale stramosilor, se intelege). Judecata apartine Judecatorului. Hristos este judecatorul cel drept.

Sunt unii oameni care vin pe lume cu anumite infirmitati fizice si nu numai. Dar Dumnezu cand creaza pe fiecare in parte, are grija sa-i dea talantii necesari pentru mantuire. Depinde numai de om ce face cu ei. Nici un om nu este egal cu altul, nici unul nu a primit aceleasi daruri, toti suntem diferiti, dar toti purtam in noi chipul lui Dumnezeu. Mai ramane sa ne si asemanam si asta trebuie sa fie lucrarea noastra.

Spune Sfantul Ioan Gura de Aur ca Dumnezeu " n-a ingaduit fiecaruia sa aibe toate cunostintele, [...] ca sa avem nevoie unul de altul si in felul acesta sa ne iubim unul pe altul. " La fel se intampla si cu harismele duhovnicesti, cum spune Apostolul : "Unuia i se da prin Duhul cuvant de intelepciune, iar altuia, cuvant de cunoastere...unuia facere de minuni, ir altuia profetie, unuia, deosebirea duhurilor, iar altuia felurimea limbilor, iar altuia talmacirea limbilor (I Corinteni 12 8-10). Dar deoarece nimic nu este mai presus de iubire, a asezat-o deasupra tuturor, spunand: "De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. "( I Corinteni 13, 1-2)

Handicapul nu trebuie vazut ca o vina, dar poate fi vazut ca o spalare de pacate pentru cei care il poarta. Si poate fi purtat nu numai de persoana in cauza cat si de cei care ii sunt aproape. Handicapul nu este o consecinta a pacatului dar poate fi un talant dat spre mantuire. Consecinta pacatului este moartea, este despartirea de Dumnezeu si nu handicapul.

3. Nebunia este boala sau posesiune ?
Exisita mai multe "manifestari" care pentru oameni inseamna nebunie. De aceia nu se poate generaliza. As putea spune ca extremele nebuniei ar fi posedatul si nebunul in Hristos.

4. Omul fara discernamant se poate mantui ?
Se poate.
Mantuirea nu tine de discernamant, ci de iubire...Iubirea pot sa o aibe si cei care nu au discernamant. Un exemplu este si in cazul copiilor. De obicei spunem ca pruncii nu au discernamant. Ei nu stiu ce este bine si ce este rau. Dar mai ales nu sunt in stare sa vada raul, asa cum se intampla cu omul mare. De aceia Hristos a spus:"Lăsaţi copii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca aceştia." (Luca 18,16)(Marcu 10,14)(Matei 19, 14).
Sfantul Apostol Pavel spune : "Fraţilor, nu fiţi copii la minte. Fiţi copii când e vorba de răutate. La minte însă, fiţi desăvârşiţi. (I Corinteni 14,20). Dar de ce ne spune asa? Pentru ca o minte desavarsita lucreaza virtutea, iar virtutea duce la iubire, iubire- primita ca porunca Noua de la Hristos : "Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul." (Ioan 13,34)

Cei nascuti cu un handicap- cu consecinta lipsei discernamantului, nu au de fapt decat o putere a sufletului, care este mintea, inlantuita de slabiciunea trupului. Sufletul lor a fost creat de Dumnezeu, asa cum este creeat orice suflet pentru om, fiind inzestrat dupa socoteala divina cu darurile lui, mai multe sau mai putine, dar si in functie de starea sufletelor parintilor lui in momentul conceperii. Totul a fost "cantarit" de Dumnezeu si dat conform planului Lui de mantuire, caci Hristos a spus"Eu nu voiesc moartea păcătosului, ci ca păcătosul să se întoarcă de la calea sa şi să fie viu. (Iezechiel 33 ,11)

Iubirea poti sa o ai in inima si nu este conditionata de a avea multa minte. Sa ne gandim la rugaciunea lui Iisus, la coborarea mintii in inima. Cei care nu au multa minte compenseaza asta reusind "mai usor" sa iubeasca, uneori rusinandu-ne cu toata mintea pe care o avem.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu