miercuri, 28 februarie 2018

Arhim. Emilianos Simonopetritul: "Cu cât mai mult călugărul se dedică rugăciunii neîncetate, în chilia sa și în timpul slujirii fraților, cu atât mai mult se apropie de Dumnezeu"


 Tâlcuiri filocalice ale Avei Isaia de Arhim. Emilianos Simonopetritul

AVVA ISAIA: Voi, care vreți să rămâneți cu mine, ascultați în numele lui Dumnezeu: fiecare să se șadă în chilia lui, cu frică de Dumnezeu; nu neglijați lucrul vostru de mână pentru porunca lui Dumnezeu și nu neglijați lectura meditativă, nici rugăciunea neîncetată. 

Voi, care vreți să rămâneți cu mine. Viața călugărească nu este acceptarea unei ideologii, nici satisfacerea unei dorințe pe care o persoană o păstrează în inima sa. Nu este nici aplicarea a ceea ce citim în cărți. Viața călugărească este a viețui cu cineva. Viața călugărească înseamnă a urma un om. 

Starețul este centrul vieții călugărului: alegerile sale, dorințele sale sunt în relație cu Starețul. Toate lucrurile depind de modul în care Starețul le vede sau le abordează, dacă le acceptă sau le refuză. Decide el ceva? Monahul este imediat de acord cu el. Zâmbește? Monahul zâmbește și el. Chipul lui e serios? Cel al monahului de asemeni. Monahul pune mai presus de toate pe Starețul său pentru că l-a ales pentru a-i fi călăuză în calea sa duhovnicească. 

Problema care și-o pune călugărul este să găsească un Stareț a cărei viața, gândire și învățătură să fie drepte, dinamice, un Stareț care să fie ferm cu discipolul său, pentru ca acesta să fie monahul sau. Ca orice persoană care locuiește într-un colț al acestui pământ, tot astfel orice monah locuiește alături de o persoană și nu poate aparține monahismului în general.   

Voi, care vreți să rămâneți cu mine, ascultați în numele lui Dumnezeu. Fraza astfel formulată arată că Dumnezeu este încă inaccesibil ucenicilor lui Avva Isaia. Este "Cineva" la care s-au gândit, dar pe care nu-L cunosc. Atunci Avva subliniază pentru ei: "ascultați în numele lui Dumnezeu". El nu spune "ascultați în Hristos", precum Apostolul Pavel, căci "în Hristos" presupune că suntem deja cu El. 
Ascultați în numele lui Dumnezeu... Ascultați pe Cel pe care nu-L cunoașteți, pe Care nu L-ați văzut niciodată, pe care nu-L înțelegeți și pe Care, probabil, L-ați mâhnit, călcând poruncile Lui. El este singurul meu criteriu; El este Cel pentru care mă urmați, pe mine, Starețul vostru.

Viața călugărească este o cale personală, a două inimi - Starețul și ucenicul - care merg în acord, dar, de asemeni cu toți frații care trăiesc sau au trăit în Hristos. Această mergere împreună este caldă, dulce, înțelegătoare și vizibilă,  și totuși este, de asemeni, o taină, pentru că relația ucenicului cu Starețul său este după chipul relației noastre cu Dumnezeu, chiar dacă Acesta este nevăzut, neatins.

marți, 27 februarie 2018

Gheron Nikon din Sfântul Munte Athos: "Rugaciunea este armă nucleară împotriva diavolului". "Dacă lui Hristos i-a folosit postul, voi posti și eu!". "Tot ceea ce este reprimat iese la suprafaţă"


Gheron Nikon, Stareț al Chiliei „Sfântul Spiridon”, Nea Skiti, Sfântul Munte Athos


Gheronda, rugăciunea inimi înlătură fiecare gând, dacă-ți faci semnul Sfintei Cruci și spui rugăciunea aceasta din tot sufletul? Le risipește pe toate?

Gheron Nikon: Da, depinde. Că este o armă, pot zice că nu este o simplă armă. Doamne Iisus Hristoase, miluiește-mă” nu este o simplă armă împotriva diavolului. Fiți atenți, că este armă nucleară! Zguduie pe diavol, îl face să dispară. Este o rugăciune puternică, concentrată, înspăimântătoare. În cadrul ei sunt cuprinse toate rugăciunile. Știți de ce?

luni, 26 februarie 2018

IPS Athanasie de Limassol: "Să ne rugăm pentru nevoile fraților noștri, iar această milostenie spirituală se va întoarce în sufletul nostru ca răsplată dumnezeiască"

Să-L iubim pe Hristos, să ne punem nădejdea noastră în El, și să învățam să ne rugăm pentru alții, pentru toată lumea, pentru cei morți, pentru toți oamenii, rude sau străini, care se confruntă cu dificultăți, suferințe. Să ne rugăm pentru nevoile fraților noștri, și această milostenie spirituală se va întoarce în sufletul nostru ca răsplată dumnezeiască.
Nimeni nu-și poate imagina că este posibil să-și trăiască viața fără să trebuiască să treacă prin dificultăți. Oricine suntem, sfinți sau păcătoși, mergem la judecată. Cum este firea vieții noastre, așa este și viața noastră. Si necazurile fac parte din ea. Dumnezeu, desigur, nu este vinovat pentru ele; El nu ne trimite necazuri pentru a ne ispiti, așa cum mulți oameni își imaginează în "simplitatea" lor: "Dumnezeu ne-a trimis nenorociri și necazuri să ne ispitească!" - ca și cum Dumnezeu nu ar ști dacă credința noastră este puternică sau slabă și El ar vrea să ne pună puțin pe foc, pentru a înțelege cine suntem cu adevărat. Dumnezeu nu ne ispitește în acest sens. Și când spunem: "sunt în mijlocul ispitei", înseamnă că "mă îmbunătățesc". Ispita mă face mai bun; "încercat în ispită" înseamnă "experimentat".

Firea vieții noastre este așa, pentru că boala, necazul, suferința și moartea au intrat în om după căderea sa în păcat. Moartea în sine este un lucru înspăimântător pentru om, nu ne place, pentru că nu face parte din firea noastră. Nu am fost creați să murim și nu vrem moartea. Dar ea este și va rămâne până când Dumnezeu o va nimicnici definitiv la cea de-a Doua a Sa Venire, în ultima zi a Veacului acestuia. Și până atunci, noi toți, fără excepție, vom rămâne supuși stricăciunii și morții.

Timpul trece zi după zi. Ce este asta, dacă nu moartea? Am început acest interviu la 7:30. Este 7:35; au trecut cinci minute. Aceste cinci minute au trecut din viața noastră, și nu se vor mai întoarce niciodată. Suntem cu cinci minute mai în vârstă, mai bătrâni, mai ramoliți. Asta este! Adâncind reflecția noastră, ne întrebăm Cine ne poate da soluția, Cine poate să  ne elibereze din această realitate care este în mod natural grea și ne împinge la disperare? Hristos! El ne poate da răspunsul în măsura în care numai El singur a învins moartea și îi oferă omului posibilitatea să o depășească. Cum? Prin Învierea Sa, venirea Lui, prin anticiparea Împărăției Sale.

Este minunat să vedem cum omul se simte puternic și tare în încercări, datorată harului lui Dumnezeu. Am vizitat toate familiile afectate de catastrofa aeriană din 2005 (Un avion cipriot s-a prăbușit lângă Atena și 121 oameni și-au pierdut viața). Am constatat că aproape toate familiile erau întărite. În aceste momente teribile, acești oameni literalmente se adânceau în ei înșiși în căutarea mângâierii harului și rezistau loviturii. Am întâlnit două familii în Paralimni, un oraș din Cipru. Două femei m-au impresionat foarte mult. Fiecare dintre ele a pierdut cinci membri ai familiei: tatăl lor, mama lor și cei trei copii ai lor. Aceste femei mi-au făcut o impresie extraordinară. Erau femei simple; mi-au spus că sunt analfabete. Să spunem mai bine că aveau puțină educație. Dar ce putere și ce înțelepciune aveau! Și, în loc să le consolez eu, au ajuns să mă consoleze ele pe mine! Asta m-a marcat profund. Eram însoțit de un preot australian. L-am luat, ca să nu rămână singur. Înainte de a pleca, m-a întrebat, săracu': "Ce le vom spune acestor oameni? Cum îi vom mângâia?". Și când am plecat, mi-a spus: "Am venit să-i consolăm și noi am primit mângâierea!". A fost așa pentru că acești oameni aveau o comoară enormă de răbdare, de putere, și Îl lăudau pe Dumnezeu în timp ce acceptau încercările prin care treceau.

Cu alte cuvinte, întrebarea esențială este: "Cum primim greutățile?". Nimeni nu-și închipuie că nu o să aibe vreuna. Trebuie să fim pregătiți și trebuie să știm că de-a lungul întregii noastre vieții va trebui să trecem prin ele. Căci aceasta face parte din viața credincioșilor și a ateeilor, a tinerilor și a bătrânilor, a bogaților și a săracilor, a sfinților și a păcătoșilor. Toți, fără excepție, suntem supuși acestora. "Cum poate omul să depășească greutățile?"; în asta constă esențialul. Dacă învățăm să o întâmpinăm cu răbdare, putere, rugăciune și nădejde în Dumnezeu, atunci încercarea noastră se va întoarce spre noi cu mângâiere. Apoi nu ne vom prăbuși, vom continua să mergem mai departe, iar întunericul nu ne va scufunda sufletul și dulcea lumină a lui Hristos va străluci mereu în existența noastră, pentru că unde este Dumnezeu, totul este plin de mângâiere și dragoste. Hristos este cheia. Este foarte important să înțelegem: chiar de am fi în iad, dacă Hristos este cu noi, iadul devine paradis. Și dacă ajungem în rai, dacă Hristos nu este cu noi, raiul va deveni un iad, pentru că El este totul pentru noi, El este Lumina lumii, Viața lumii.

sâmbătă, 24 februarie 2018

IPS Athanasie de Limassol: "Mesajul esențial al Sfinților contemporani față de omenire este că Hristos este sensul vieții"

Interviul de mai jos a fost realizat de un corespondent al Agionoros.ru la Mănăstirea "Întâmpinarea Domnului" din Moscova, cu ocazia publicării în limba rusă a cărții Mitropolitului Athanasie de Limassol „Inima deschisă a Bisericii. Articolul original din limba rusă poarta titlul: "Biserica răspunde celor mai importante întrebări despre viața omului".

Înaltpreasfinția Voastră, povestiți-ne despre întâlnirile dvs. cu Stareții pe care i-ați cunoscut în Athos.

În secolul al XX-lea, prin mila lui Dumnezeu au fost trimiși în Grecia și Ciprului o pleiadă de mari și sfinți Stareți. Cei mai mulți dintre aceștia au trăit în Athos, dar mulți dintre ei și-au dus lupta spirituală în afara Muntelui Sfânt. Domnul m-a învrednicit să întâlnesc mulți dintre acești eroi ai ascetismului și chiar să stabilesc legături duhovnicești cu ei. Ei au jucat un rol decisiv în viața mea. Desigur, întâlnirea cu unul sau cu mai mulți sfinți nu face din tine un sfânt. Dimpotrivă, asta a crescut responsabilitatea mea față de Biserică și față de mine însumi. Faptul că, în timpurile noastre au trăit mulți mari eroi ai ascezei și duhovnici purtători de Duh mărturisește despre prezența continuă a lui Hristos în Biserică și în viața noastră. Unii dintre acești Stareți sunt cunoscuți în întreaga lume ortodoxă. Alții rămân necunoscuți sau aproape necunoscuți. În interviurile mele, de multe ori i-am evocat pe Gheron Iosif Vatopedinul, Sf. Paisie, Gheron Efrem de Katounakia, Gheron Iosif Isihasutul, dar și alți sfinți pe care Domnul m-a judecat demn să-i întâlnesc. Mesajul esențial al Sfinților contemporani față de omenire este că Hristos este sensul vieții. Dacă totul vine din partea omului și nimic din partea lui Hristos, atunci omul nu are nimic. Dacă omul este cu Hristos și renunță la toate celelalte, atunci este plin de sens și împlinit și nu mai are nevoie de restul. Fiecare Stareț exprimă această lege duhovnicească în felul lui unic și prin exemplul vieții sale. Viața acestor Stareți este presărată cu numeroase minuni. Dar cea mai mare minune este că omul devine un adevărat fiu al lui Dumnezeu. Acesta este cel mai mare semn pe care omul îl poate vedea în viața sa.

miercuri, 21 februarie 2018

Părintele Efrem Katunakiotul: "când Dumnezeu va vedea dispoziția ta, râvna ta, că Îl cauți cu rugăciunea, atunci vei vedea ce sunt cele duhovnicești, bunătățile cele negrăite"


 Considerat unul din cei mai mari părinţi aghioriţi ai secolului trecut, părintele Efrem Katounakiotul (1912 – 1998) a fost ucenicul lui Gheron Iosif Isihastul. Spre deosebire de ceilalţi ucenici ai lui Gheron Iosif care au preluat conducerea unei mănăstiri aghiorite, părintele Efrem a ales isihia, rămânând retras în pustia Katounakiei.

În decembrie 2013 a apărut știrea că mai mulți părinți cuvioși contemporani vor fi cât de curând proslăviți oficial de către Patriarhia Ecumenică. Între aceștia se numără și Bătrânul Efrem Katunakiotul. – LD



Este cu adevărat trist faptul că marea comoară pe care am primit-o de la Sfântul Botez, adică înfierea (de către Dumnezeu) și pe care am dobândit-o de la Apostoli, o nesocotim. Si de aceea, cu ușurință lenevim, cu ușurință devenim nepăsători, cu ușurință disprețuim, și într-un cuvânt, cu ușurință cădem. Fericit este acela care a primit harul și a murit cu el! Mai fericit este acela care a trăit, l-a sporit, l-a înmulțit și apoi a adormit! 

luni, 19 februarie 2018

Marius Iordăchioaia: "Ortodoxia informației îneacă Ortodoxia rugăciunii"


Dragostea în care cred: vă rog, salvați-vă mințile


precum valurile unui tsunami
transformă orașele în
torente de obiecte
care fac
imposibilă salvarea
prin înot

așa internetul
transformă lumea
într-un șuvoi de informații
ce revărsându-se în creiere
face imposibilă supraviețuirea minții
prin gândire....

exact la fel
Ortodoxia informației
îneacă
Ortodoxia rugăciunii...

și așa cum locuitorii orașelor de coastă
nu pot scăpa de valuri
decât pe munții din jur
asemenea
mintea nu poate scăpa de nebunie
decât în Cer...

și acolo ajunge
cu aerostatul inimii:

mărind flacăra Rugăciunii
și aruncând peste bord
tot lestul
gândurilor....

duminică, 18 februarie 2018

Predica PS-lui Ignatie în cadrul simpozionului dedicat Părintelui Justin Pârvu (video, text). "Ceea ce a lăsat Părintele Iustin, duhul, cuvintele, trăirea lui, luați-le și trăgeți-le în interiorul inimii și veți vedea că trăindu-le din interior, ele vor avea o putere și în exterior"


Doxologia: Simpozion dedicat părintelui Justin Pârvu la Mănăstirea Paltin


Ziua de prăznuire a Sfântului Sfinţit Mucenic Haralambie, sâmbătă, 10 februarie 2018, a constituit pentru Mănăstirea Petru Vodă şi pentru Mănăstirea Paltin din judeţul Neamţ un prilej de pioasă aducere-aminte şi emoţionantă evocare a vrednicului de pomenire arhimandrit Justin Pârvu. În această zi, s-au împlinit 99 de ani de la naşterea marelui duhovnic al neamului românesc, ctitorul şi povăţuitorul celor două binecunoscute mănăstiri nemţene. 

După cum ne-a relatat părintele profesor Vasile Păvăleanu, director adjunct al Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Veniamin Costachi“ de la Mănăstirea Neamţ, la Mănăstirea Paltin, din încredinţarea Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Sfânta Liturghie a fost săvârşită de Preasfinţitul Ignatie, Episcopul Huşilor, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. Grupul psaltic al măicuţelor a oferit răspunsurile liturgice. La finalul Sfintei Liturghii, Preasfinţia Sa a adresat un bogat cuvânt de învăţătură, în care a subliniat că doar prin smerenie ne facem cu adevărat următori ai pildei de vieţuire a vrednicului de pomenire arhimandrit Justin Pârvu. [...]

vineri, 16 februarie 2018

Un Patriarh la înmormântarea unui cerșetor. PF Neofit a spus că Dobri Dobrev a fost numit "Sfântul din Bailevo" nu doar pentru donaţiile sale, ci şi pentru viaţa trăită în credinţa ortodoxă


Basilica: „Sfântul din Bailevo”, Dobri Dobrev a fost înmormântat | PF Neofit prezent la funeralii

Dobri Dobrev a fost înmormântat joi în cimitirul bisericii din localitatea natală Bailovo, aşa cum i-a fost dorinţa încă din timpul vieţii. La funeraliile sale a participat Patriarhul Neofit care a venit să-i aducă un ultim omagiu celui supranumit „cerșetorul pentru Hristos”, trecut în veşnicie la vârsta de 103 ani.

joi, 15 februarie 2018

Noi hotărâri ale Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Au fost aleși doi arhierei vicari pentru diaspora


Basilica: Noi hotărâri ale Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

 

În ziua de 15 februarie 2018, în Sala Sinodală din Reședința Patriarhală, sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a avut loc ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

În cadrul acestei ședințe a avut loc alegerea Arhiereului-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei și a Arhiereului-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei.
Sfântul Sinod l-a ales prin vot secret pe Preacuviosul Părinte Arhimandrit Atanasie (Tudor) Rusnac ca Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei. Noul Arhiereu-vicar va purta titulatura Preasfințitul Părinte
Atanasie de Bogdania.
De asemenea, Sfântul Sinod l-a ales prin vot secret pe Preacuviosul Părinte Arhimandrit Teofil (Petru) Roman ca Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei. Noul Arhiereu-vicar va purta titulatura Preasfințitul Părinte Teofil de Iberia.

luni, 12 februarie 2018

Diadema Starețului - un nou film despre Sf. Gavriil Georgianul


Diadema Starețului


Recent a apărut un film documentar în limba rusă (subtitrat în limba română) dedicat unui mare sfânt ortodox contemporan, georgian, Părintele Gavriil Urguebadze. Autorul filmului, care a fost realizat cu binecuvântarea Patriarhului Georgiei, Ilia al II-lea, este Constantin Tsertsvadze. 
În acest film se pot vedea, în special, câteva imagini cu Părintele Gabriel însuși, locurile unde a trăit, biserica pe care a construit-o, mărturiile surorilor lui și a diferitelor persoane care l-au cunoscut, inclusiv Mitropolitul Hilarion Alfeev de Volokolamsk. 
Sfântul Gavriil (1929-1995) a devenit cunoscut pentru numeroasele sale daruri duhovnicești și suferințele îndurate pentru Hristos. În 1965, în timpul festivităților de 1 mai la Tbilisi, el a dat foc unui gigantic portret al lui Lenin, și a îndemnat mulțimea să se întoarcă la credința lui Hristos. El a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Georgiană în 2012. Biografia sa, scrisă de Jean-Claude Larchet a apărut în colecția „Mari duhovnici ortodocși ai secolului XX“ Editura "l'Age d'Homme". 
Acest film, care durează 51 de minute, poate fi văzut mai jos.


Pentru subtitrarea în limba româna, dați click în bara de jos pe Subtitles/CC

Testamentul Sf. Gavriil Georgianul


"Slava lui Hristos Dumnezeu!

Cer iertarea si binecuvantarea Preafericirii Sale, Catholicos-Patriarhul intregii Georgii, Ilia al II-lea. Întregului cin preotesc si calugaresc las binecuvântarea mea si va cer iertare, impacare.  
Dumnezeu este iubire. Desi m-am straduit, am fost incapabil sa ating dragostea de Dumnezeu si de aproapele dupa poruncile Mantuitorului nostru. In iubire este cuprinsa aflarea Împaratiei Cerurilor in aceasta lume vazuta si mostenirea Vietii celei Vesnice.
Sa ma ingropati fara sicriu, infasurat in mantie.

Fiti buni si smeriti. Dumnezeu intru smerenia noastra adusu-Si-a aminte de noi, Dumnezeu da harul Sau celor smeriti. Fata de fiecare om sa va comportati cu smerenie, bunatate si dragoste.
Dragostea fata de toti ortodocsii si de orice om nascut in lume o iau impreuna cu mine.
Scopul intregii noastre vieti si al intregii lumi vazute consta in apropierea de Dumnezeu cel Preainalt, dobandirea Imparatiei Cerurilor si mostenirea Vietii Vesnice. Toate acestea vi le doresc tuturor.

Binecuvantarea mea v-o las tuturora, ca sa nu pierdeti marea mila a lui Dumnezeu si toti sa va invredniciti de Imparatia Cerurilor.

Nu e om care sa traiasca si sa nu pacatuiasca. Sigur, sunt un mare pacatos, nevrednic si neputincios.

Cand veti fi aproape de mormantul meu, va rog cu toata dragostea sa va rugati pentru iertarea mea, a pacatosului. 

Pamant am fost si in pamant ma voi intoarece.

Adevarul este in nemurirea sufletului.

Monahul Gavriil 


LEGATURI: 

ROF:

marți, 6 februarie 2018

Protos. Hrisostom de la Putna: "Întâmpinarea Domnului este starea sufletului doritor de Dumnezeu"

Întâmpinarea Domnului este starea sufletului doritor de Dumnezeu. Să ni-L dorim pe Dumnezeu înlăuntrul nostru, să-L primim și să-L păstrăm ca Stăpân și Împărat al inimii, al voinței și cugetului nostru și să-i cerem Lui: "Doamne, primește-mă întru odihna Ta!"


 Preacuvioși Părinți și frați credincioși,

Suntem martori astăzi unui moment crucial în istoria mântuirii oamenilor, în care cele vechi se fac noi toate, în care Dumnezeu este Cel Care vine la rob, Dumnezeu ia chip de rob  și îmbrăcat astfel, în chipul acesta, vine înaintea lui, vine să-l întâmpine.

Trecerea de la Vechiul Testament la Noul Testament se întâmplă acum. Dacă în Vechiul Testament oamenii nu-L cunoșteau pe Dumnezeu, nu-I știau care este Numele Lui - nici măcar Iacob, după ce s-a luptat cu Dumnezeu și a biruit. Atunci când a vrut să afle Numele lui Dumnezeu, Dumnezeu nu i l-a spus. I-a spus doar atât: "De ce vrei să știi care este Numele meu? Acesta este minunat." (Facerea 32, 29), Moise, după ce a primit Tablele Legii în Sinai, când a întrebat, iarăși, pe Dumnezeu: "Care este numele Tău, să știu să le spun oamenilor", și a vrut să vadă fața Lui, Dumnezeu i-a spus: "Eu sunt Cel ce Sunt"(Iesirea 3, 14). Si i-a mai spus: "Faţa Mea însă nu vei putea s-o vezi "(Ieșirea 33, 20), "numai spatele meu îl vei vedea". (Ieșirea 33, 23). Sfinții Părinti văd aici o invitație din partea lui Dumnezeu spre contemplare. Dumnezeu i-a spus omului, cu alte cuvinte, "tu încă nu Mă poți vedea față către față, însă, prin contemplație, ridicându-ți mintea deasupra celor pământești, mă vei urma". "Spatele meu vei vedea" înseamnă "tu Mă vei urma pe Mine".

Avva Macarie: "Arată dragoste frate și adaugă și pentru mine o rugăciune!"


20. Avva Macrie locuia la Panerimo [pustie desavarsita]. Si viețuia singur acolo, ca pustnic. Mai jos era altă pustie, plină de frați. Si privind odată Bătrânul pe cale, a văzut pe satana în chip de om, vrând să treacă prin ținutul său. Si părea că poartă un stihar moale cu multe găuri și de fiecare gaură era atârnat câte un mic vas. Si i-a zis lui marele Bătrân: Unde te duci? Si i-a răspuns: Mă duc să le aduc aminte fraților! Si Bătrânul a zis: Si la ce-ți trebui aceste vase? Si el a zis: Duc cu ele bucate la frați. Iar Bătrânul a zis: Cu toate acestea? A răspuns: Da! Dacă nu-i place cuiva ceva, îi aduc altceva. Dacă nici aceea nu-i place, îi dau pe cealaltă. Din toate, trebuie să-i placa ceva. Si acestea zicând, a plecat. 
Iar Bătrânul a rămas privind pe drumuri până când acela s-a întors. Si când l-a văzut Bătrânul, i-a zis: Să te mântuiești! Iar el a răspuns: Nu este pentru mine mânturie! Și-a zis Bătrânul: De ce? Iar el a zis: Toti s-au făcut sălbatici și nici unul nu mă suferă! A zis lui Bătrânul: Deci, nu ai niciun prieten acolo? Iar el a răspuns: Da, am numai un frate acolo. Si măcar acela mi se încredințează și când mă vede ca vântul, se întoarce spre mine. A zis lui Bătrânul: Si cum se cheamă fratele? Iar el a zis: Theopempt. Si zicând acestea, a plecat. 

Si sculându-se Avva Macarie, a plecat la pustia de jos. Si auzind frații că vine, au luat ramuri de finic și au ieșit în întâmpinarea lui. Si fiecare dintre ei își îngrijeau chilia cu gândul că poate la el va sta Bătrânul. Iar el cauta în munte pe cineva cu numele Theopempt. Si aflându-l pe acela, a intrat în chilia lui. Iar Theopempt l-a primit bucurându-se. Si când au rămas singuri, Bătrânul i-a zis: Cum îți merge cele ale tale, frate? Iar el a zis: Cu rugăciunile tale, bine! I-a zis lui Bătrânul: Nu te războiesc pe tine gândurile? Iar el a zis: Până acum sunt bine! Căci se rușina să vorbească. A zis lui Bătrânul: Iată, eu de atâția ani mă nevoiesc și sunt cinstit de toți si pe mine, bătrânul, mă tulbură duhul desfrânării! A răspuns și Theopempt, zicând: Crede-mă, avva, că și pe mine! Si Bătrânul se prefăcea că și alte gânduri îl războiesc, până îl făcea pe acela să mărturisească. Apoi i-a zis: Cum postești? Iar el a zis: Până la ceasul al nouălea. I-a zis lui Bătrânul: Să postești până seara și să te nevoiești. Si să înveți pe derost din Evanghelii și  din celelalte Scripturi. Si dacă îți vine gând, niciodată să nu privești în jos, ci totdeauna în sus. Si îndată Domnul te va ajuta. 

Si dând astfel fratelui canon, Bătrânul a ieșit spre pustia lui. Si privind iarăși, a văzut pe dracul acela și i-a zis: Unde te duci iarăși? Iar el a zis: Să aduc aminte fraților! Si a plecat. Si când s-a întors, i-a zis sfântul: Cum sunt frații? Iar el a zis: Rău! Iar Bătrânul a zis: De ce? Iar el a zis: Sunt toți sălbatici! Si cel mai mare rău este că și pe cel care-l aveam prieten și care asculta de mine, și acela nu știu de unde, s-a stricat și nici acela nu mi se mai încredințează, ci a devenit mai sălbatic decât toți. Si am jurat să nu mai calc pe acolo, decât după un timp. Si vorbind așa, a plecat părăsind pe Bătrân. Si Bătrânul s-a dus la chilia lui. 

23. Ziceau despre Avva Macarie că, mergând odată la biserică să săvârșească adunarea [monahilor pentru Sfânta Liturghie], a văzut în afara unei chilii a fraților o mulțime de draci, unii preschimbați în femei, vorbind necuviincios, alții în tineri, vorbind și aceștia lucruri rușinoase, alții dansând, iar alții preschimbându-se în diferite înfățișări. Iar Bătrânul, fiind văzător cu duhul, a suspinat, zicând: Negreșit, fratele petrece în nepăsare și de aceea duhurile rele înconjoară chilia lui, asa, cu neorânduială. Deci, după ce s-a terminat slujba, întorcându-se, a intrat în chilia fratelui și i-a zis: Sunt necăjit, frate, că sunt tare nepăsător. Am însă credință în tine și știu că, dacă te vei ruga pentru mine, negreșit mă va ușura Dumnezeu din strâmtoare. Iar fratele făcând metanie Bătrânului, i-a zis: Părinte, nu sunt vrednic să mă rog pentru tine! Iar Bătrânul a stăruit, rugându-l pe fratele și zicând: Nu plec dacă nu-mi dai cuvântul că vei face pentru mine o rugăciune în fiecare noapte. Si fratele a ascultat de porunca Bătrânului. Si aceasta a făcut-o Bătrânul, vrând să-i dea o pricină pentru a pune început să se roage nopțile. 
Si sculându-se fratele noaptea, a făcut rugăciune pentru Bătrân. Si sfârșind rugăciunea, a fost străpuns la inimă și zicea în sine: Suflete nenorocit, pentru Bătrânul acesta te rogi, iar pentru tine însuti nu te rogi! Si așa, a făcut și pentru el o rugăciune stăruitoare. Făcând el toată săptămâna, în fiecare noapte, cele doua rugăciuni, una pentru Bătrân și una pentru sine însuși, duminica, mergând la biserică, Avva Macarie, a văzut iarăși dracii stand afară la chilia fratelui, mânioși foarte. Si a cunoscut Bătrânul că pentru că se rugase fratele s-a mâniat dracii. Si umplându-se de bucurie, a intrat la fratele și i-a zis: Arată dragoste și adaugă și pentru mine încă o rugăciune! Făcând fratele cele doua rugăciuni pentru Bătrânul, iarăși a fost străpuns, și a zis în sine: O suflete chinuit, adaugă și pentru tine o rugăciune. Si a făcut asa toată săptămâna, săvârșind patru rugăciuni în fiecare noapte. Si iarăși, plecând Bătrânul, a văzut pe draci mânioși și tăcuți și a mulțumit lui Dumnezeu. Si a intrat iarăși la fratele și l-a rugat să mai adauge și altă rugăciune pentru el. Si fratele a adăugat și pentru sine însuși o altă rugăciune. Si făcea în fiecare noapte șase rugăciuni. Deci, iarăși venind Bătrânul la fratele, s-au înfuriat dracii împotriva Bătrânului și l-au ocărât, fiind nemulțumiți de mântuirea fratelui. Iar Avva Macarie, slăvind pe Dumnezeu pentru sporirea fratelui, a intrat iarăși în chilia lui. Si îndemnându-l pe el să nu fie delăsător, ci să se roage neîncetat, a plecat de la el. Iar dracii, văzând multa osârdie a fratelui, pe care o dobândise pentru rugăciune cu harul lui Dumnezeu, au plecat de la el.

Sursa: Pateric 



duminică, 4 februarie 2018

Serghei Șumilo, directorul Institutului Internațional al Patrimoniului Athonit despre "1000 de ani de monahism rus în Muntele Athos". Conferința de la Paris: "Athosul și Rusia: legături milenare"

Serghei Șumilo, directorul IIPA și ieromonahul Iosif Pavlinciuc

În perioada 27 – 30 ianuarie 2018, la Centrul spiritual-cultural ortodox rus din Paris și la Biserica Sfântului Serafim de Sarov din Montgeron au avut loc evenimente și întruniri dedicate aniversării a 1000 de ani de monahism rus în Muntele Athos.

Astfel, pe 27 ianuarie 2018, a avut loc conferința cu tema: „În grădina Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Rusia și Athosul: 1000 de ani de unitate spirituală”, organizată de Institutul Internațional al Patrimoniului Athonit (IIPA). Evenimentul a fost dedicat celei de-a 1000-a aniversări a monahismului rusesc în Muntele Athos și a fost moderat de ieromonahul Iosif Pavlinciuc, Doctor la Universitatea Sorbona din Paris.

În cadrul conferinței, profesorul Serghei Șumilo, directorul Institutului Internațional al Patrimoniului Athonit, a prezentat o lucrare (pe care o puteți vedea mai jos) despre relațiile milenare ale Rusiei Kievene cu Muntele Athos, o istorie a monahismului rus în Sfântul Munte. De asemenea, a prezentat proiectele editoriale dedicate patrimoniului athonit și, la sfârșit, le-a oferit tuturor participanților câte o iconiță a Cuviosului Ioan Vyshensky Athonitul (recent canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă) și alta, a Tuturor Sfinților Athoniți.

Mai multe despre acest eveniment se pot citi pe site-ul Comunității Ortodoxe Moldovenești din Eparhia Corsunului: Enoriașii bisericilor din Paris s-au familiarizat cu patrimoniul mănăstirii ruse de pe Muntele Athos 

***

Serghei Șumilo, directorul Institutului Internațional al Patrimoniului Athonit


ORTODOXMD.EU: Serghei Șumilo: Athosul și Rusia: legături milenare

Athosul, ca centru spiritual și cultural internațional


Sfântul Munte Athos și patrimoniul său duhovnicesc secular ocupă un loc special în istorie. Compoziția din toate neamurile a locuitorilor Muntelui Athos, ne indică în mod clar semnificația universală a muntelui Athos. Centrele lumii creștine, atât orientale cât și occidentale, au aspirat mereu să aibă reprezentanții lor aici. Athosul a devenit un simbol al unității duhovnicești a diferitelor popoare creștine.

Vorbind despre Athos, trebuie remarcat faptul că acesta este un exemplu unic al unității monahale din istoria creștinismului, indiferent de identitatea națională sau apartenența statală.

Din cele mai vechi timpuri au fost reprezentate aici comunități monastice de diferite naționalități, astfel încât Athosul este considerat pe bună dreptate centrul internațional al monahismului creștin.

Încă din secolul al VII-lea, în acest loc s-au concentrat reprezentanții tuturor tradițiilor monahismului oriental: egiptean, palestinian, sirian. La scurt timp după al VI-lea Sinod Ecumenic, în timpul domniei împăratului Constantin Pogonat (anii de domnie: 668 - 685), aici s-au mutat călugări din Arabia, Africa și Palestina, expulzați fiind de invazia islamică de la vechile lor Lavre - primele centre ale monahismului creștin.

Importanța spirituală a Muntelui Athos, ca centru monahal creștin, a crescut începând cu secolul al X-lea, datorită lucrării Sfântului Atanasie Athonitul și împăratului Nichifor Phocas.